Elbe, tu te întinzi pe două țări
eu mă împart între două țări
precum iubirea
ce se naște într-o inimă
de unde
prin bătăi misterioase
de aripe
se înalță
într-o inimă diferită
și rămâne acolo
fericită în a fi împărțită la doi
și totuși
reîntregită
ca într-o matematică aiurită
în care unu e multiplu de doi
Adaugă un comentariu
Îți mulțumesc pentru popas, Iris!
Cu drag,
Cristina
Varianta inițială a fost cu ”iar apoi” în locul lui ”de unde” și ”de aripi” în loc ”de aripe”.
Vă mulțumesc pentru comentariu, domnule da Coza! :)
Cu drag,
Cristina
Nu știu cum a fost prima variantă, dar aceasta place. Mi se pare că filonul Elbe nu-i epuizat. O poezie frumoasă, neomodernistă, nu hiperavangardistă.
da Coza
Vă mulțumesc pentru prietenie și pentru observații.
Cu drag,
Cristina
Tema înstrăinării de casă... de patrie. Dar, din nou povestit. Prea multe cuvinte de legătură. iar apoi - nu are ce căuta în poezie această sintagmă, prea mulți de și. Suntem la poezie, nu la proză. Credeam că ai terminat ciclul cu Elbe și încerci să maturizezi poezia.
Sofy, cu prietenie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE