Dragostea din cer adastă

Către luciul din petală

Albul ninge ca-ntr-o  vastă

Cronică arhetipală

Lung, alene, suflă-n dungă

Sărutând ferestrele

Menestrel de viață…

Ce mai faci, iubire, încotro te duci

De te-ndrepți grăbită într-un sat de cuci?

Te-o fi prins vreun vultur, te-o fi strâns în gheare,

Ori ești speriată de vreo închisoare.

(Zic și eu că,…

Caut cu disperare o secundă!

O caut cu întreaga zare a gândului meu...

Arunc mătasea purpurie a căutării

peste holograma

sărutului tău hulpav, cu gust de tutun,

peste albele mâini în care

îți zăbovea fața mea.

Tu ai văzut atunci flacăra

din răscrucea privirilor noastre?

Ai aprins-o cu restul de patimă

îndelungă, de după

sărutul…

uneori mi se pare că gândul tău 

este doar o casă departe de alte …

am răzbătut năpastă după năpastă

nu credeam că pot fi superfemeie

acum escaladez a golgotei creastă

mult încurajată de Maica Dumnezeie.



ating cerul cu mâna stele aprind

să se facă lumină în anturajul meu

apoi pe Dumnezeu să îl colind

cum am făcut iarnă de iarnă mereu.



să-i pun în palmă miruit acatist

să se îndure și de al meu…

fiindcă ne rotim aproape de zori
tainic legați de aceiași fiori
fiindcă ne apropie același joc
și-același zbor pe aripi de foc...

mă-nclin lângă inima ta
aprinsă lumină de stea
inima mea înflorită te cheamă
să-mi fii soră, prietenă, iubită și mamă!

bat sumbru azi luminile la geam
și frunze vibrează în vânt elegia
mi-e lipsă tăcerea de parcă n-o am
de facto mi-am stins gălăgia

iarna îmi scutură frig din tavan
dunele-n suflet îmbracă troiene
din nou infinitul mi-alungă un an
de facto mi-e viața-n catrene

în limba lui Morse citează cadența
și-mi saltă semnalele florii de crin
inima ține aceeași frecvență
de facto de goluri sunt plin

Mi-ai șoptit nu știu ce și te-ai dus.

Și a-nceput să plouă-n apus.

De la mine la tine, pe noi…

Ca-ntr-o vamă ascunsă-n noroi.

Și-am pus mâna căuș să te văd.…

Se lasă-amurgu-ntunecat și moale,

Iar tu, te verși spre fața mea, alene,

Să-mi stingi cu albul drag al palmei tale

Amarul din surâs și sarea dintre gene,

Căci știi că-n vârful degetelor ai

Fiori de ploaie, când pe piele-mi plâng,

Și-un cântec viu, ca-n glas hoinar de crai,

Ce dorurile-mi cuceresc și-nfrâng.

Mă știi a ta și dincolo de lupte,…

Se lasă-nserarea și focul din vatră

pictează cu umbre povești pe tavan,

rafale de vânt rătăcesc prin polatră

cu caii-nhămați la un mitic rădvan.

I-aud cum nechează la ușa-ncuiată,

bătând din copite în pragul de lemn,…

motto

’’m-am întors

pentru totdeauna...

am fost peste tot –

vedeți colbul

de pe hainele mele?’’

Grig Salvan

nu ştiu cum s-a-ntâmplat

de am trecut printr-o lentilă de timp

dincolo de mine

lăsându-mi trupul în gol…

vedeam fără ochi lumina

auzeam fără urechi lumina

simţeam fără atingere lumina

neuronii mei au luat-o razna

şi am…

****

Superbă alergare

pe drumuri rătăcite în fântâni,

mă răcoresc în ciutura

cu iz de nestemată,

și mă îmbăt cu licăriri

din slove șlefuite ca un cântec.

Ce drag

îmi e implantul mamei

cu dragoste de roua dimineții.

Ea s-a născut orfană,

bunicul se risipise

în pământ străin,

răpus de schijele dușmane...

Cu lacrimi grele

a stropit ultima ei coroniță,

visând ca…

Ce noapte, iubite, ce noapte săracă!

Aprinde odată lumina opacă

Și las-o sa ardă, și las-o de veghe.

În ochiul de suflet nimic nu se pierde

Și ia, lângă tine, vreo trei…

Sunt ziua ce cade dintr-o simplă petală

Mi-e dor de adâncul ce-mi crește fluid

Închid orizontul cu prima sepală

Și-ncep să renunț la chenarul rigid

Sunt floarea albastră născută în zori

Și gândul fugar ce pășește…

      ****

Nesăbuit,

spun azi adio claselor primare,

deja-i târziu,

durutul m-a lovit,

degeaba îmi tot șterg

lacrimile-amare,

o lume fără de egal,

s-a destrămat...

Nu am avut

decât un sat și-un deal,

dar eu

eram și deal și sat,

și nimeni nu era ca mine

de…

                                 motto

                                  ai venit din lumină

                                  ai dăruit lumină

                                  ai plecat în lumină...

în Coza Contele domneşte peste gramatici seculare

adie verbul prin pădure doinind cu glas tăcut în frunză  

silabele pe rând se-arată ţesând suav cuvinte rare

să lumineze mintea lumii şi rău-n gol să îl…