E-o toamnă amorțită între noi,

De schijele trădării mă descopăr,

M-ascund tăcut sub domuri seci de ploi,

Cu masca renunțării mă acopăr.

Bat lung la porți uitate de iubiri,

Prin huma obosită-ți văd doar umbra,

Mi-e pasul ros de vechile-amăgiri,

Azi tristă călăuză mi-e penumbra.

Secunda fericirii o măsor -

Speranță în magie sau în basme,

Cu firu-i de păianjen mă-nfășor,

Pe răni târzii am plasturi de…

în palmele noastre

își târãște timpul casa

taifun de zâmbete 

dupã excesul de iubire 

din infuzia de zile în doi 

suntem orgoni

ne protejăm unul pe celălalt 

acvile ce pândesc 

fiecare firmiturã de euforie 

imuni la urletele criticilor 

traversãm ținându-ne de mânã 

poteca de la rãsãrit la apus 

epuizați de spectrele fertile 

ce nasc secunde moarte 

poposim la magazia cu…

Se-nalță înserarea

peste Muskoka River,

ca-n spatele de cântec

sărutarea.

Ce-adânc miroase

albul de mesteacăn,

dorul…

În anotimpul ăsta, pendulul ploii calme,

Din gălbejite soiuri de nori pufoşi, de lux,

Nu o să ne mai cadă, ca-n alte dăţi, pe palme,

Lucind pe pielea mată, ca marea la reflux.

În dimineața plânsă, am un dialog cu toamna,

prințesa eternelor poveri...

îi număr frunzele și-i dau anii de-o parte,

ea îmi decolorează părul, mai soare, mai fără culoare

și-mi caută amprenta pe chip.

O voi vinde la talcioc la vremea

când mustul tremură în doagă,

nucile pocnesc în haina verde tocită de dor…

Pe străzi adie vântul şi monotone ploi, 

Pe tot cuprinsul nopţii fac gafică-n noroi;

Iar valuri după valuri, de frunze evident,

Necontenit comportă  amprente de moment.

De clipe inedete vorbesc adeseori

Tomnatice arcuşuri, fantastice viori -

Pe freamătul de codrii, sub norii cenuşii;

Desăvârşind aroma în struguri vineţii.

Secunde ruginite ţin trena unui ceas

Peste răgazul serii... sau cât a mai rămas!

Cu…

Se învârte în jurul degetului timpul,

de parcă toate s-au oprit la el

și inamic mi-e omul făr de lume

ce-și caută înălțare peste zei.



Te-am observat suflând jaratic morții,

când stelele din stele azi se nasc

și nu mi-e incredibil inamicul

ce-și face din osândă un extaz.



Am adunat doar cărți printre blesteme

și te-am învins cu un cuvânt de dor,

tu, inamic, pășind printre ruine

ai spart oglinda de viitor.



Din…

despuiat de sete întunecată

străbate margini aidoma

jelaniei

marelui somn

pecetluind albastrul

scufundat în larg...

Flacăra locului

în care m-ai stins,

izvor de nisip

ronțăind

picioarele unui scaun

pe care stă vântul.

Nori de cuvinte

te răsună

ropot de grindină-necată

sub pleoapa…

Iubește-mă trăind

și atingându-mi cerul

de gând, de noapte

și de supărare,

femeie sunt

și sunt deschisă

la chemare.

Am talpa gură

de îndurare,

am o năframă

subțioară,

am inima

un glob de viață,

am implantat 

speranța-n ceață,

te-am botezat

între iertare,

te-am adorat,

vâslind pe mare,

am strâns în palme

umilința,

în brațe

frica și…

pictez cuvinte albe
amintiri roșii
lacrimi multicolore
vitralii prin mine
cumva să mă umplu
de veşnicie şi de tine

Sub trupul lacrimei ce-mi cobora

din ochiul de veghe,

stătea o hartă unde  coloram

ușa începutului.

Ai sărit pragul, ai suit treptele,

ai înconjurat cu vorbe lacrima,

uscată în cădere,

ai construit cetate, cazemată

inimii mele fremătânde

și ai tratat veșnicia cu un suspin.

La această adresă,

nu locuieşte nimeni...

Obosit, soarele mângâie

amprente lăsate pe  ferestrele

ce-au ferecat dureri.

În nopţi ce dor, netulburând tăceri,

 luna, minunată balerină  a cerului,

păşeşte încet peste zidurile

sprijinite doar în temelia cu amintiri.

La această adresă, cândva, în marş nupţial,

a poposit dragostea în veşmânt de sărbătoare

şi braţele pline cu flori.

Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cer

jucau…

morților delirează pe cer

în ritm de dans ludico-edenic.

Nori-spectatori

invită vămile să-și îndulcească privirile

cu fulgere urinate

de bocetele vieții extraterestre.

Dumnezeu încearcă din răsputeri

să resusciteze

aerul intoxicat cu sângele donat de iluzii

fericirii de apoi.

Pe acoperișul luminii

este un du-te-vino imponderabil

de îngeri cu privirile devenite

candele de…

Scrie,

iar tot ce va rămâne nescris

îmi va fi de ajuns

să mai dau un florit

amarului stih de cais.

Strigă-mă

de pe partea

cealaltă-a pământului

până ce…

Scriind pe nisip

Scriam un poem pe nisip

Dar nu îmi ieşea-n niciun chip

Eram doar un scrib ce spera…

Eram într-o ploaie de doi

în toamna cu un singur locatar,

ca într-o lacrimă prea strâmtă

să primească îmbrățișarea

care sparge dorul.

Eram aproape la capăt de drum

și m-ai lăsat să mă rog singură

în ploaia cu un singur locatar

în care nu se urcă nimeni

de prea multă…

Din cupa rugăciunii mi s-a prelins tăcerea,

Suspin de gânduri frânte se prăbușește-n gol,

Sub ceru-avid de raze sucombă adierea

Zefirului iubirii, -n abisul benevol.

Un înger de Lumină-mi zâmbește doar în vise,

Prin pletele-i de lavă – un întuneric mut.

Pe-a nopții strapontină, himerele-mi nescrise

Își leagănă mătasea cernită-n absolut.

Spre valea fericirii mi-e calea pustiită,

Căci piscul rațiunii-l asced…

Cui s-ar putea să-i fiu roadă?

Chiar noaptea grădinii m-a

întrebat: 

''Spune-mi, oare

inima

cum poate grăi a livadă

stihira ei de dragoste,

când staroste…

sunt cuvintele
care s-au născut

să moară învinuindu-se

că n-au sfințit destul abis
cu mir sonor
din potirul poeziei.
Banalități pudrate
cu praf
de altitudini mărunte,
paginile invadate

de mulțimea rândurilor

scoase
la plimbări lirice
în calești
trase de schizofrenie.