morților delirează pe cer
în ritm de dans ludico-edenic.
Nori-spectatori
invită vămile să-și îndulcească privirile
cu fulgere urinate
de bocetele vieții extraterestre.
Dumnezeu încearcă din răsputeri
să resusciteze
aerul intoxicat cu sângele donat de iluzii
fericirii de apoi.
Pe acoperișul luminii
este un du-te-vino imponderabil
de îngeri cu privirile devenite
candele de întuneric.
Amintirilor despre cenușa mamei mele,
Iubirea,
nu vreau să li se prăbușească în ochi
mai mult decât greața impresiilor
despre gustul fructelor
din pomul negru sub care doarme viitorul.
Adaugă un comentariu
Ce final! Mi-a plăcut! :)
Mereu imprevizibil, aici, poetul pledează printr-o concentrare lirică, în definirea vieții extraterestre. Iluzii... așa cum numește, efecte lirice și inedit.
Întotdeauna cu admirație,
Sofy
Metafore îndrăznețe dar nu teribile, imagini nu tocmai digerabile... Și tocmai, sau tocmai de aceea poezia place!
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE