în palmele noastre
își târãște timpul casa
taifun de zâmbete
dupã excesul de iubire
din infuzia de zile în doi
suntem orgoni
ne protejăm unul pe celălalt
acvile ce pândesc
fiecare firmiturã de euforie
imuni la urletele criticilor
traversãm ținându-ne de mânã
poteca de la rãsãrit la apus
epuizați de spectrele fertile
ce nasc secunde moarte
poposim la magazia cu amintiri
aranjãm ediția a treia de vise
mituim întunericul
pietoni pe traiectoria vieții
formăm abscisa cu destinul
ne îndrãgostim iar și iar
cu timpul în palmele noastre
amurgul pare la un infinit distanțã
Adaugă un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură .
Mulțumesc domnule Ion Lazăr da Coza pentru atenție.
Si mie imi place si te astept la concurs!
amurgul pare la un infinit distanțã
editia
Bănuiesc faptul că formăm, la prezent, nu formam, la trecut. Iată rostul diacriticelor!
O poezie frumoasă de dragoste, însă cu multe sintagme poetice consacrate.
da Coza
Mulțumesc !
O frumoasă poezie de dragoste, cu multă sensibilitate și feminitate. Timpul și iubirea lăsate libere, fără frâu. Cuvintele, metafore cu putere magică şi valoare artistică pentru inima cititorului.
Frumos, inedit.
Sofy
Ce înseamnă orgoni?
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE