Toamna cu un singur locatar

[constanta popescu]

Eram într-o ploaie de doi

în toamna cu un singur locatar,

ca într-o lacrimă prea strâmtă

să primească îmbrățișarea

care sparge dorul.

Eram aproape la capăt de drum

și m-ai lăsat să mă rog singură

în ploaia cu un singur locatar

în care nu se urcă nimeni

de prea multă înghesuială.

Eram într-un vis, în anotimpul de doi

oprit la capitolul toamnă.

Eram într-un gând, într-o ploaie

care se oprise la ușa ta.

 

[constanta popescu]

Mulțumesc D-le Ion Lazăr da Coza,  Corina Militaru pentru rezonanță emoțională...

[Corina Militaru]

Expresiv, mi-a plăcut! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Dimpotrivă, mie mi-a plăcut repetiţia și ușoara... brambureală.

da Coza

[constanta popescu]

mulțumesc, toate au o logică în mintea poetului și te poți simți sufocat chiat dacă ești singur...în ploaia de doi...

[Sofia Sincă]

Total de acord cu Ana. A spus atât de bine și de concret, încât subscriu comentariului ei.

orpit - oprit

Dar am citit cu plăcere. E o încercare de ceva... de altceva.

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

un pic de  contradictie logica sesizez aici: daca ploaia are un singur locatar, de ce e prea multa inghesuiala?

repeti metafora si asta nu te ajuta, intai e toamna cu un sigur locatar, apoi e ploaia cu un sigur locatar, te contrazici spui ca e o ploaie de doi, apoi ploaie cu un singur locatar, apoi anotimp de doi... ideea nu e rea, atmosfera e frumoasa, dar e nevoie sa iti clarifici logic metaforele. Atentie, daca suna bine, nu inseamna ca nu conteaza logica.