Acum când depărtate-s toate

Departe viile bogate

La ele mă întorc în zbor

Pe aripile de cocor

Să mai revăd o clipă doară

Căsuţa noastră de la ţară

Şi vinului ca să-i dau vamă

Aş vrea să mă opresc la cramă

Din must de soare şi lumină

Să sorb setos o cană plină…

Câte vieți au trecut

de la moartea

Lui Dumnezeu

Domnule Nietzsche

Îți priește sau nu

gustul posterității

Ai avea chef să mori

pentru

supraomul contemporan…

cu prânzul acesta complicat

se trece de la alfa la omega;

se schimbă fuziunea de halat

și se dedă cu fast reginei vega.

candoarea își reglează entropia,

tortul se ornează cu volute;

peste sute albăstrește…

Câmpia cu stele violete

- nemuritoare flori îmbrățișând urzeli de ierburi -

îmi pare univers de suflet, o vastitate a frumuseții,

de-aici, de pe dealul cu nume de soare,

unde rădăcini îmi pătrund prin vertebre.

inimă stoarsă de vlaga iubirii

bătută-n cuie 

la altarul vieții

leagă timpul

de castanul desfrunzit

lasă cuvintele pradă

ploilor ruginii

să pot purta la nesfârșit

doliul singurătății

Îngălbenită-i frunza, mi-e pasul ostenit,
Un scâncet pare ziua sub cerul de granit.

O vrabie își cată culcuș în pomul trist,
Un soare în derivă mai dă un acatist.

În grabă, înserarea îmi macină dureri,
Un înger se așază pe-același veșnic ieri.

Îngălbenită-i frunza, se-așterne-n pături moi,
Pomadă pentru suflet și răsărit în doi.

muzele, atinse cu buzele

în cești, de porțelan, armenești,

cu coapsele desfăcute pe axele

voievodale, se coc între țoale...

caise, pe tăvi sticloase, pot să li se

printeze, în sucuri franceze,

fecioriile, când se pun…

Uneori îți vine

să arunci totul de pereți 

să strivești orice urmă de zid

să te îmbraci în zale reci 

și să pornești la lupta cu tine

tu luptător și înger 

singur în dimineți 

Dragă Kitty religia salvează lumea

Atât Punct Sau două puncte fieca

re cu lumea sa Aici este problema

esențială Lumea mea Lumea ta Lu

mea lui Simțul de proprietate distru

ge vieți Însă nu poți pune totul la co

mun de pildă sufletul copilăria…

În urmă-i rămâne cetatea pierdută,

cu porți nesătule de aur și lume,

în față e câmpul și-un vultur ce zboară

pe-aripă de gânduri, spre locuri străine.

Nebunul ce-și poartă frunzișul în traistă,

flămând, zdrențuit, cu opincile sparte,

își târâie pasul spre creste de munte.

Acolo e vântul ce spulberă foamea

și sfinxul de piatră bătrân ca pământul,

e iarba de leac…

domol calc

să nu-mi strivească tălpile vreo piatră

îndiferent cât de mică ar fi ea

oricare dintre ele

e un posibil mesager

către sticlele prăfuite

ale unei ferestre sfinte

apa trupului clipocind

își trece palma

peste creștetul acelei stânci singuratice

în timp ce încep toți copacii săi…

locuiesc într-o inimă curată

ca o casă nouă

aici

pereţii odăilor

sunt acoperiţi cu pacea ultimului vis

dar cel dintâi împlinit

aici unde

fruntea zorilor târzii se descreţeşte

e locuinţa mea de viaţă dorită

e locul în care pot să-mi dorm tâmplele

pe umărul iubirii

ca la sânul mamei

am coborât în adâncul albastrei mări

pe trepte de ceaţă

muşcând din infinit să-i pot păşi pragul

pe când oamenii

mă…

       Ochii-mi  sunt 

       într-o revărsare 

       continuă

       căușul palmelor

       a devenit

       cimitirul comun 

       al tuturor celor

       văzute și nevăzute

       fiecare șanț

       săpat de unghii

       un nou mormânt

       genunchii au

       rămas…

femeia care nu mă vrea

mi-a pus fluturii din stomac

în insectar

să-i poată admira în fiecare zi

drum lung şi înalt

mă ridic

din alergarea mea udă

printr-o lumină de poveste

am început să prind suflet

prietene

abia acum

când iubind cu nepăsarea libertăţii

simt că şi fericirea doare

până-n adâncul nebănuit de clar

al sângelui

sfioasele trepte de lut

ca nişte ecouri plânse

se-nfig ghemuite în structura şoaptelor

drum lung şi înalt

pentru îngerii acestei stări

ştii

am tot căutat

şi nu l-am…

O frunză n-a mai vrut să cadă

Pe-un ruginiu covor din stradă.

Un timp a zăbovit, să şadă

Pe-un ram, mult şi-a dorit să vadă

Cu ochii plânşi, prima zăpadă.

Dorinţa-i, iată,…

      Pornind

      din punctul zero

      ne trasăm propriul grafic

      forma lui depinde

      îndeosebi de scara de valori

      cu plusuri sau minusuri

      dobândite

      în funcție de variabile

      găsim soluții

      ce ating pe verticală

      un maxim ori un minim

     …

 Pe trup îţi cad poezii femeie

înger sau demon te recită

şi cine-ar vrea să ţi-l descheie

să-ţi cearnă sufletul prin sită

Înger sau  demon te recită

de se ridică pân' la cer văpaia

totuși luna s-a răcit pe plită

greu îmi cade la stomac odaia…

Se-nnoadă gânduri într-un pahar cu apă,

În grele ceasuri sufletul ni-l cere.

Precum luceferi beau nectar din sfere,

Din ele-n taină visele…