inimă stoarsă de vlaga iubirii
bătută-n cuie
la altarul vieții
leagă timpul
de castanul desfrunzit
lasă cuvintele pradă
ploilor ruginii
să pot purta la nesfârșit
doliul singurătății
Adaugă un comentariu
Într-adevăr, partea a doua, reușită.
Primul vers (inimă stoarsă de vlaga iubirii) e total apoetic. Începi prea de jos.
da Coza
Îmi place partea a doua.
Drag,
Nikol
... doliul singurătății - reușită construcție!
O stare de singurătate frisonată... Îmbrățișări să treacă ,,doliul”!
Jacques Prévert
Toamnă
Un cal se prăvale în mijlocul aleii
Frunzele cad peste el.
Iubirea ni se zgribulește
Și soarele la fel.
Versuri puse de tip rebusist. Cel puțin prima strofă. A doua ar fi ceva mai poetic...
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE