Fii plină de pornirea mea noapte.
Și necuvântătoare ca dorința mea.
Ascunde-te în mine așa măreață,
de buze-mi te lipeşte cu alint,
cu tine să purced în zori prin neguri,
ţinându-mă de-a umbrei violentă desfătare.
Şi-atunci să mă primești deplină,
crâmpei de noapte-ascuns în soare.

Înfrigurați în dorul surd al ierbii,

Când jar n-a mai rămâne de un vis,

Ne vor goni dinspre pădure cerbii

Ca pe un verde fals și interzis.

Ne-om rătăci-n sahare fără viață,

Tu vei pleca vânând înspre apus,

La brațul tău, o nouă dimineață

Va zugrăvi decorul nesupus.

Mă-ntreb de-n palme-ți va găsi, mirată,

Un plâns din geana ploilor de ieri

Ori poate sear-aceea nefardată

Când am căzut din rai…

Ţiganii mei de-acasă
Cuţitele-şi țin gata.
Ies noaptea ca lupii pe uliţi
Și puii de oameni ucid.
Tărie le-aş da să se-nece,
tot petrecând, petrecând.
Dar sufletul meu se sfieşte.
Nu sunt ţigani pe pământ,
Nici sute cuțite deştepte
Și lupi să mă facă să plâng.
Deseară vor pune cinci fete,
cu strai poleit tremurând.
Focul le-o arde călcâiul,
ce trece prin mine săltând.

E-o zi otrăvitor de caldă,

Și vântul tace moleșit,

Și-un soare arde nesfârșit

Ce-n noapte parcă n-o să cadă.

În ziua veninos de caldă

Simt o-apăsare fericită –

Un nor și-o rază se mărită –

Le fie dragostea curată...

Și într-un loc ferit de soare

Coboară liniște ‘nfinită,

Și-o umbră, tot mai răvășită.

Se-nsoar-un munte și o mare.

E-o zi otrăvitor de caldă:

Începe-o nuntă…

lumină de toamnă... lumină
în ochii mei umezi se-adapă
în suflet aprinsă grădină
tânjește spre-a cerului apă

în palmele mele de tină
o frunză se-ascunde... și scapă
de-a toamnei... de-a toamnei lumină

de carnea ei tristă se-anină
a pleoapelor tainică apă...

lumină de toamnă... lumină...

https://www.youtube.com/watch?v=4FpPFf3as38

luminile vin atât de întârziate

încât între ele și răsărit

nu mai sunt decât străzi cu sens invers



în mână

strâng colțul unei cărți și aștept

imnul de dimineață al cocoșilor



nu se vede nu se aude

nu arde nimic

lângă perete



încerc să-mi pun de acord ceasul

cu altceva

poate cu o alergare

cu o lacrimă

sau cu aruncatul de pietre

până se vor pune în mișcare

stelele…

E o datorie a mamei

să-şi crească fiul.

Chiar dacă soțul zace-ntr-un azil,

iar ea huzureşte cu un bătrân

licențios, dar plin de bani.

Chiar dacă fiica ei se droghează

şi nu-i mai lasă niciun urmaş,

pentru ca viaţa a îmbătrânit-o prea devreme.

E o datorie a mamei să-şi ducă fiul la şcoală,

pentru ca nu a facut decât patru clase si alte patru la seral,

neatestate.

Pentru că, iată, trebuind sa câştige un ban, s-a dus să se…