Mângâie-mi buza, petală a gurii,

Privește-i belșugul lucirii de jar!

Răsfrânge-o ușor și primește-o ca dar,

Ca recele ploii în timpul căldurii.



Lasă-ți răsuflul în colțul curburii

Să-i simt lunecarea, o clipă măcar.

Mângâie-mi buza, petală a gurii,

Privește-i belșugul lucirii de jar!



Să-învie nectar în miez, prăjiturii,

Degustă-i dulceața…

Eu sunt un rai cu fluturi și colinde, 

Un vânt cu dor din glasul de vioară, 

Noian tremurător, ce înfioară 

Un piept adânc.  Îl prinde și-l aprinde. 

Săgeți de foc, miraje fermecate 

Trecute prin a sufletului…

Își poartă codrul răsăritu-n frunze,

Împrăștie lumină peste luturi,

Cuprinde-n palme-o lume la-nceputuri,

Văratic vânt revarsă dintre buze

Și potopește florile cu fluturi,

Iar zările cu dulci miresme-n pânze.

Tăceri se frâng. Își cer cu sârg tributul

Nedreptei legi flămânde de pădure.

Se-amestecă ecouri de secure

Cu urletul ce-a cunoscut…

O, ce război! Șenile prin pătrate, 

Precum un dans cu pași de tăvălugi, 

Cu bieți pioni, infanteriste slugi, 

Ce-i mână-n luptă bice-aristocrate.

Sunt pedestrași. Cai au numai nebunii. 

Dungații clauni, cu strategii cruciș, 

Se sinucid, trecând prin foc pieptiș,

Sau cad din turn, de dragul pasiunii.

Cu funde, cordeluțe și…

Arhaic se înalță, din depărtări, un cânt. 

Pe pajiști se-mpletește aroma de trifoi 

Cu diafana sevă a lacrimii din ploi. 

E ora strălucindă, cu-agheasmă pe pământ, 

Se primenește lumea cu soare și cu vânt. 

Ca din tămâie pare și izul de prin vii. 

Și-or fi uitat parfumul plecate iasomii...

O aurie rază revarsă rai ceresc,

Iar boabe,…

Lucea pe-a nopții cingătoare, 

Ca-ntr-un adânc de catifea, 

Un licurici țepos,  o stea,

Cu flăcări de mărgăritare. 

S-a stins subit în întuneric, 

Mănunchi de umbre, solitar, 

Ce încrestează un pătrar 

Pe chipul lunii, alb și sferic.

O fi suflat în ea cu sete 

Un înger mut și somnoros...

În așternutul lui…

Olog este poetul ce și-a scrântit penița

Și șchioapătă prin anii unor mai vechi istorii,

Prin universuri strâmte, ce leagă zburătorii

De veșnicii tăcute și triste, cu nojița.

Când ar putea străbate în lung necunoscutul,

Cu marșuri triumfale, pe dale de imperii,

Departe, prin misterul iubirii și plăcerii,

Să guste cu condeiul, în tihnă,…

Nu-i tot atât de lungă depărtarea 

Cât sfâșierea mea de dor de tine,

Că niciun clocot nu cuprinde zarea 

Cât fierb în călimara mea suspine.

Pășesc cu tălpi albastre pe o cale,

Împleticindu-mi pașii printre visuri, 

Umplute ochi cu pofte infernale, 

Din cele mai senine paradisuri.

Te uită cum îmi dau năvală stele 

Să-nfingă-n…

Când se deschid ferestre către lume,

În limpezimi de-oglindă vesperală,

Mă însoțesc cu-aroma ei florală,

Ce îmi străpunge-a pieptului genune.

Îi beau cu poftă-albastrul dintre stele,

Iar ochii mei se-mbată cu lumina,

Când i-a-nflorit înaltului grădina

Și-i curg sclipiri pe albul pielii mele.

"Eu cine sunt?", întreb șoptit văzduhul,…

N-aș crede c-am fost ruptă dintr-o coastă,

Ci, mai degrabă, dintr-un râs cu lacrimi,

Că sufletul îmi umblă printre patimi

Și cântă fericiri, când bea năpastă.

Un șarpe să mă fi-ndemnat cu mărul?

N-aș crede că-n concentrica-i privire

Mi-aș fi pierdut hipnotizata fire,

Să-ncurc minciuna hâdă cu-adevărul.

Să îi fi dat Adamului trăirea…

Tu, cerule, mi-ai fost de pază

Când căutam cuvinte-n lume.

Nu le-am găsit. Stăteau ascunse,

Ca un concert de constelații

Căzut pe cea mai lungă strună,

Ca prisne* cu sclipiri postume,

În pieptul meu. Fierbea puhoiul

Și revărsa prin negre spații.

A smuls în mine stăvilare,

Mi-a plâns pe suflet cu lumină...

Din ale lacrimii…

Te uită, dragul meu, cum toamna vine

Și sângerează-n mine un oftat!

Mi-atât de dor de gustul tău, uitat

Pe bobul cald al buzei mele pline!



Îmi urlă gândul, azi, a dezmierdat,

Cum fierbe dor de musturi în ciorchine,

Să-i curgă-adânc, paharului, rubine.

Așa te-aș vrea. În brațe-mi cufundat,



Să lași în ochii mei lumini căprui,

Ca fremătânde străluciri de soare.

Pe-o strună-a vântului turbat să sui,…