Un vis de primăvară (Acrostih)

[Manuela Munteanu]

Eu sunt un rai cu fluturi și colinde, 

Un vânt cu dor din glasul de vioară, 

Noian tremurător, ce înfioară 

Un piept adânc.  Îl prinde și-l aprinde. 

Săgeți de foc, miraje fermecate 

Trecute prin a sufletului floare,

Răzbat prin rădăcini, stârnesc izvoare, 

Irup și-și duc luminile-înstelate,

Vibrând lungi evantaie de ecouri.

Eu nu cunosc și nu trezesc în mine 

Străine căi. Doar porțile sorine,

Ca un baraj, ce sparge matca-n nouri,

Când le deschid, mă cotropesc cu cântul 

Orbitei din născarea dimineții,

Răgaz să râd în poala roză-a vieții,

Ori îmi culeg, în larg buchet, cuvântul. 

Las mâna mea să mângâie visarea

Adusă-n zbor de gânduri călătoare,

Dau libertăți plutirii către zare,

Elan ce își cufundă revărsarea 

Mai depărtat decât au vrut s-apară 

Iluminări pe cerul sorții mele.

Ninsori de flori și grindină din stele

Uimesc și-acum un vis de primăvară, 

Născut cu bucurie-n Carul Mare, 

Iubit mai mult decât copilăria,

Avid cerut, trăit cu măiestria 

Latentelor aripi, ce vor să zboare. 

Un univers, ce-a izvorât albastru, 

Mi-a inundat și struna, și penelul,

Iar dacă-i beau, ca elixir, pastelul,

Icoană-l voi picta, pe-un colț de astru.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru complimente, doamnă Mihaela Popa! Mă înclin!

[Mihaela Popa]

bine și frumos scris, iar încheierea are o forță specială

admirație!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, doamnă Nicoleta Ramona Cornaciu!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru trecere, Alex!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Dorina Pop!

[Manuela Munteanu]

Dan, aceasta este chiar varianta primară a inspirație mele. Am modificat extrem de puțin în structură,  nu în mesaj, pentru că am schimbat cuvântul ,,zăgaz" cu ,,baraj", ca urmare a acelui ,,răgaz" folosit mai jos și o rimă chiar în primele patru versuri. Întreaga substanță a textului este despre mine și viața mea, astfel că o ,,căldură", sau vreo emanație sufletească melancolică ar fi fost nepotrivită (știi... ori suntem bărbați,  ori nu mai suntem:)). Prefer să fiu caldă atunci când scriu despre alții. Este o diferență de atitudine obligatorie, pentru a exprima corect și normal starea poetică. Mulțumesc pentru trecere și cuvinte! Noapte liniștită!

[petrut dan]

Nici nu cred că ar trebui să plece vreodată de la tine se vede că aveți o legătură trainică!

Și ți se și potrivește!) În legătură cu poemul de față, bine realizat, ireproșabil chiar, și mă bucur că pot să spun asta, se simte aplecarea ta spre o cât mai bună redare a fondului într-o formă elegantă, frumos pavoazată și plăcută la citit! Totuși, aici simt un pic de răceală, de scădere a căldurii pe care poemele tale o emană, poate fi doar impresia mea, în seara asta de toamnă vocală, deși mie îmi place atmosfera asta apăsătoare, nici nu sunt meteosensibil și nici nu mă influențează în vreun fel, mai degrabă sufăr la lumina puternică, deci nu pot pune pe seama vremii de-afară, dar s-ar putea să fie doar impresia mea, ideea este că trebuie să ai grijă, șlefuind și șlefuind, să nu scazi din emoțiile pe care vrei să le transmiți cititorului, altfel o scriitură bună și de păstrat! Seară frumoasă!  

[Manuela Munteanu]

Amanda, există o solidaritate între mine și acrostih, pentru că inconștient, sau nu, se modelează de la sine, cuminte. Este un stil preferat (am scris mai multe). Poezia clasică face deja parte din mine și nu cred va pleca vreodată. Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase!

[Manuela Munteanu]

Doamnă Vasilisia, s-au aranjat în bună rânduială versurile, de parcă au ascultat de Blaga. Mulțumesc mult pentru apreciere!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru popas și apreciere,  doamnă Gabriela Răucă și domnule Vasile Burdușa!