de-aici până la târgu jiu numai munți îmi spunea tata

cu limbă de moarte 

dragostea nu mă lăsa să respir

la opt ani o vecină mi-a dat țuică cât nu știam eu că poate boul

să bea

trei zile și trei nopți am fost mort

aveam un punct cald sub piele 

iubirea își făcuse culcușul

și eu încercam să mă-ntorc din lumea în care niciun rău nu rezistă

mă țineau de mână 

mă țineau de picioare nu știau că am…

eşti greu de desenat

mi-a spus cândva un pictor

care voia să-mi facă portretul

ai linii complicate

bombănea încruntat

până la urmă

atât m-a simplificat

încât am devenit

aproape transparentă

în niciun caz nu eram eu

ești greu de înțeles

mi-au spus-o apoi alți oameni

care-au trecut prin viața mea 

era ca și cum voiau

să cuprindă într-un desen

tot…

Iubeşte-mă în gând, ca altădată

Şi lasă-mă acolo câteodată,

Când stelele la vise te mai cheamă,

Să pot să îţi şoptesc: "nu-ţi fie teamă".

Iubeşte-mă în taină, de parcă n-am fi doi,

C-aşa ne-a fost iubirea-ntotdeauna,

Mai multe veşnicii şi nu doar una,

Ascunsă de oricine, ascunsă şi de noi.

Iubeşte-mă departe, aşa cum m-ai iubit,

Să nu se poată şti şi nici afla,

Căci vom greşi, aşa cum am…

Ca pe-o glugă de coceni

desfacă-i de Cotroceni

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Singurătatea-i crin la butonieră

A mai rămas doar un ecou din tine

Când năvălesc dulci amintiri. Puține,

Aduse de-o corabie cu velă…



Ai încercat să-mi vinzi o fericire

Dar mi-ai furat o liniște-n amurg

Damnate, astăzi clipele  se scurg

Ursite către-o veșnică iubire…

Privindu-ți amintirea, răni mă dor

Izvoarele mă-mbată cu uitare

Ceasuri mă strigă-n cor de minutare

Și n-am un preț al aripii de…

într-o liniște greu de privit orizontul pare un te iubesc rostogolit implacabil bulgări de cuvinte mă țin la distanță cu arta de a rămâne în viață între etaje țin geanta de scule mereu la îndemână ziua mi-am cerut iertare ca atunci când nu ai idei și vrei să pui în practică un sărut din filmele cu Clark Gable nu uit niciodată și mâine este o zi în apartamentul vecin se dă o petrecere îmi iau sticla de bere dau salut cu prietenii stau lângă tine mă prefac fascinat de cățelul proprietarilor…

Se scurge prin mine un dor neștiut

venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

cu gândul întors obosit din trecut

lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,

dar poate sedusă pe căi neumblate…

despre tristețe nu poți scrie decât din interiorul ei și din ea nu ai nicio șansă să scapi, ca s-o înțelegi trebuie mai întâi să fii cuprins de ea dar în acel moment e deja târziu

i-am scris de curând femeii pe care o iubesc: „cred că voi pleca curând, Liublia sunt foarte obosit, uit prea multe lucruri și am o tristețe grea cum nu am mai avut și care mă copleșește cum nu am crezut și nici nu mi-am închipuit că tristețea poate să ucidă și că…

Prin oraşul labirintic

Fără scări la fruntea lunii

Oamenii încă visează

Gloria trecut-a lumii

Şi îşi face fiecare

Străzi pe care merge-n gânduri,

Strada primului sărut,

Strada primei despărţiri,

Colţul unei mari iubiri,

O străduţă pentru toate laşităţile-ndurate

Pentru vorbele deşarte,

Strada viselor furate

Şi a celor ce-n tăcere

Se lovesc de un perete

Căutând o uşă…

Nu-mi bate în poartă, străine,

Deschide și intră, te-aștept,

Dar vino cu mâinile pline

De vară și de porumb fiert

Sa stăm suspendați de un dor,

Lăsând fericirea să plece,

Din lacrimi sa-mi faci un izvor

Cu apa curată și rece.

S-alungăm din cuvinte rostite 

În serile aspre și goale,

Esențe ce n-au fost primite,

Petale de flori tropicale.

Sunt umbră și boare și   fum

Pe…

ascultă, orele noastre curg…

nimeni nu ştie

dacă în mersul lor

îşi mai amintesc izvorul...

un cuvânt să fi fost?

un vis?

o ipotetică strângere de mână?

dorul?

nu mă cunoşti, nu te cunosc

celest răsărit se naşte

la marginea umbrelor noastre

îi mângâi conturul

cu fericirea unui copil

în dimineaţa Crăciunului

culorile pământului ard în mine

slova ochilor tăi

îmi scrie…

gândul meu devenit cuvânt

apoi sânge

apoi suflet pătat de oase 

poate că timpul

a învățat să tacă 

inundat de privirile tulburi 

ale vulturilor…

Mi-i surată vie

din copilărie

și de atunci mă-ngână

oglinda nebună,

desenându-mi chipul,

măsurându-mi timpul.

Iată, dintr-odată,

oglinda-mi arată

altu-n locul meu –

de n-aş fi chiar eu.

Oglindă, oglindă,

unealtă de-osândă,

vine de-acum timpul

să îmi ascunzi chipul.

Şi... adu-ţi aminte

de cel dinainte.

     Gheorghe Pârlea

Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,

când mă cuprind și le ascult pe toate! –

revin din arcul frânt al unui curcubeu  

cu lungi păreri de rău nevindecate.

În preajma mea le simt în fiecare zi,…

Oglinda, ea e vinovată

că nu ţi-a spus ce dor purta o fată,

ce lacrimă-n privirea aplecată,

oglinda, ea e vinovată.

Oglinda doar, în ea stătea povestea,

tot ea îmi aducea atunci şi vestea,

din ea sunt rândurile acestea,

oglinda doar, în ea stătea povestea.

Oglinda, de aceea-i spartă,

ea ne-a ascuns iubirea, of, ce artă,

iar cioburile ei nu ne mai iartă,

oglinda, de aceea-i…

toate s-au întâmplat pentru că țin dragostea în haine

curate

priviri atrase de rău îmi lasă semne

pe mâini,

pe picioare

dorința- un om care nu se bucură de nimic

pune mâna pe inimă

de aici începe durerea



zbor prea jos

de teamă să nu lovesc coșurile prin care moș crăciun intră

cu sacul

de jucării

până să prindem de veste

zăpada acoperă gropile din oraș și nimeni nu se mai poate

întoarce



așa se întâmplă când soarele se…