Tăcerile din jurul meu

[Corneliu Neagu]

Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,

când mă cuprind și le ascult pe toate! –

revin din arcul frânt al unui curcubeu  

cu lungi păreri de rău nevindecate.

 

În preajma mea le simt în fiecare zi,

stând adunate-n umbrele opace –

de-acolo îmi recită zeci de poezii

sperând că ar putea să mă împace.

 

Dar versurile cadențate mă rănesc,

cu doruri stând pe gânduri răsfirate,

din poarta neuitării ele-mi amintesc

că v-am iubit ca un nebun pe toate.

 

În visurile mele vă iubesc și-acum,

chiar dacă toamna vieții ne desparte –

veniți, lăsând părerile de rău pe drum,

să mai citim poeme dintr-o carte!...

.

Când zorii vor ajunge la fereastră,

veți fi plecat lăsând-mi doar tăcere

și florile privindu-mă din glastră

cum încă-adun poeme prin unghere.

 

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, cu aleasă prietenie și respect, stimată doamnă Vasilisia Lazăr!

[Vasilisia Lazăr]

Măiestrie și talent. Am citit cu încântare.

[Corneliu Neagu]

Se cuvine a face o precizare importantă: în penultima strofă nu sunt evocate femei aievea, ci muzele prezente întotdeauna în actul de creație lirică. Vă mulțumesc tuturor, cu aleasă prietenie!

[Corneliu Neagu]

Distinsă prietenă și colegă de condei Ada Nemerscu, scurt, elegant și frumos, ca de obicei, comentariul lăsat aici, pentru care vă mulțumesc cu aleasă prietenie și respect! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten și coleg de condei, Mihai Katin, vă mulțumesc pentru popas, lectura versurilor și comentariul pe care l-ați lăsat aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie, stimate domn Petrut Dan, pentru cuvintele de apreciere pe care le-ați scris aici despre poezia mea! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, dragă prietenă Floare, pentru comentariul elegant pe care l-ai postat aici!

[Ada Nemescu]

Despre tăceri, cu pricepere, simțire, talent!

ca de obicei primesc în dar cuvinte potrivite, frumoase, aDa

[Mihai Katin]

Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,

când mă cuprind și le ascult pe toate! –

revin din arcul frânt al unui curcubeu  

cu lungi păreri de rău nevindecate....probabil  trecutul  isi  transforma   cuvintele in taceri    pline  de  toata lumina vietii si  atunci  poemul  are  acel  pozitivism  cu  care  putem mereu  spera la un maine!

 

[petrut dan]

Un poem lucrat în filigran, intens, migălit cu talent și pricepere! Parcă (ne) zice că mai există și alt nivel!

Considerație!