Barbut în alb

[bolache alexandru]

gândul meu devenit cuvânt

apoi sânge

apoi suflet pătat de oase 

poate că timpul

a învățat să tacă 

inundat de privirile tulburi 

ale vulturilor

aripile desenate greșit

au uitat că tu trebuia să fii zână

eu trebuia să nu fiu

nici măcar vis

ca o mare uitare albastră

la zar s-au pierdut

legendele noastre

sub cerdacul 

destinului crud

când un orb 

juca barbut

cu

orbitele timpului

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru comentariu Chris.

[Chris]

simt asa o stare de blazare, un fel de acceptare a conditiei

mi-au placut mult imaginile din primele si din ultimele versuri

[bolache alexandru]

Mulțumesc mult, doamna Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

gândul meu devenit cuvânt

apoi sânge

apoi suflet pătat de oase 

Nu degeaba se spune că uneori scriem cu sângele nostru. Un început superb și un final pe măsură! Aplauze!

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru popas, Ada.

[Ada Nemescu]

joc de noroc

viața nu-i un joc

este doar părere

vise moi și grele

joc de barbut

sufletului ud...

inedit, aDa

[bolache alexandru]

Mulțumesc mult pentru timpul acordat lecturării acestei poezii. Viața e un joc, totul e un joc al destinului... Mulțumesc mult pentru comentariu, Mihai ai surprins perfect esența poeziei.

[Mihai Katin]

este  originala aceasta devenire  din  gand  ,o  materializare metaforica  puternica  cu  exceptionalul suflet patat de oase ...poemul  este  un exercitiu  de destin  plecand de la :

aripile desenate greșit

au uitat că tu trebuia să fii zână

eu trebuia să nu fiu

nici măcar vis....totul  este  un joc   fatidic pe undeva:

la zar s-au pierdut

legendele noastre...aceasta mitologie  este mai  mult  decat  imprevizibila   si  finalul   o  spune  aproape cinic:

...

un orb 

juca barbut

cu

orbitele timpului

[bolache alexandru]

Drag comentariul tău dragă Nuța! Ai dreptate. Voi incerca să evit repetarea cuvântului destin. În ceea ce privește finalul aleg să păstrez același text. Aici jocul de cuvinte orb, orbite nu e același lucru. Suntem aici în cadrul unui cenaclu. Din dezbateri textele au mai multă putere, valoare etc. Eu am beneficiat și chiar profitat de acest lucru. Îți mulțumesc că m-ai ajutat. Te asigur de prietenia și respectul meu.

[Nuta Craciun]

O intrare promițătoare în poezie:  ”gândul meu devenit cuvânt /apoi sânge /apoi suflet pătat de oase” deosebit!!

Îmi place întreg poemul, dar în partea de final se repetă ceva ce cred că poate fi evitat: 

”la zar s-au pierdut /destinele noastre /sub cerdacul / destinului crud”, unul din cele 2 cuvinte cred că poate fi schimbat cu ceva similar. Și la fel: ”când un orb / juca barbut /cu orbitele timpului”. Eu doar spun cum percep eu și ce cred eu că ar putea ajuta ca acest poem să fie desăvârșit, dar recunosc aici o scriere cu multă artă!!