Prin oraşul labirintic( amintirea lui Minulescu)

[Mihai Katin]

 

Prin oraşul labirintic

Fără scări la fruntea lunii

Oamenii încă visează

Gloria trecut-a lumii

Şi îşi face fiecare

Străzi pe care merge-n gânduri,

Strada primului sărut,

Strada primei despărţiri,

Colţul unei mari iubiri,

O străduţă pentru toate laşităţile-ndurate

Pentru vorbele deşarte,

Strada viselor furate

Şi a celor ce-n tăcere

Se lovesc de un perete

Căutând o uşă care

Să-i mai lase să coboare

 În mulţimea fără sensuri,

Strada unde mai sunt eresuri

 Ori destine-n loc de număr,

Prin oraşul labirintic

Cin` se crede minotaur

Când toţi vor o Ariadna

Să îi scape de la moarte!

Însă văd că  se  mai poate

 Pe sub multe fire-ntinse,

Bulevardele te pierd în iluzii necuprinse,

 Câteodată

Dintr-o lampă Aladin fosforescent

Împlineşte o dorinţă,

Căci dorinţa e măruntă,

Zarva creşte, lumea uită

Ce-a dorit nu se mai poartă

 Azi ce vrea  e până la noapte,

E o stradă undeva

Unde îngerii aşteaptă

Un pierdut dintre ispite,

Dar trec ore, zile şir,

 Vine azi o fată-n fugă

Aruncată din tractir,

Un copil lăsat afară,

Un bătrân uitat pe scară,

Câte-o mamă-n disperare,

 Dincolo în lumea mare

Trec maşini şi liliecii

Cântă pentru domnişoare,

Pe cine crezi că mai doare

Gândul vieţii prea fragile,

Sunt pretenţii inutile!

 

[Chris]

da, frumos omagiu!

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos! Dar ce trist! Lumea cu toate ale ei triste și dureroase. Minunat omagiu! Prețuire!

Strada unde mai sunt eresuri

Sunt multe, foarte multe blancuri în plus. Trebuie mai multă atenție la redactare. 

[Manuela Munteanu]

Nu atât de tristă precum ,,Romanță fără muzică", sau ,,Epilog sentimental", dar în același ton al detaliilor aparent inutile din vieți consumate fără șansa bucuriei. Cu bucurie a fost lectura. O poezie prețioasă din punctul de vedere al mesajului. De tras învățăminte...

[Ada Nemescu]

Oh, cum am citit!

Frumoasă dedicație unui poet minunat cum este I. Minulescu!

Dar am citit, recitit și de jos în sus!

Este minunată și așa...aDa