steaua nordului

[petrut dan]

într-o liniște greu de privit orizontul pare un te iubesc rostogolit implacabil bulgări de cuvinte mă țin la distanță cu arta de a rămâne în viață între etaje țin geanta de scule mereu la îndemână ziua mi-am cerut iertare ca atunci când nu ai idei și vrei să pui în practică un sărut din filmele cu Clark Gable nu uit niciodată și mâine este o zi în apartamentul vecin se dă o petrecere îmi iau sticla de bere dau salut cu prietenii stau lângă tine mă prefac fascinat de cățelul proprietarilor coapsa ta vibrează la fiecare notă îmi amintesc despre un pianist care și-a tăiat degetele și pentru fiecare dintre ele a primit un milion de dolari ce-ar fi să-mi înfășor brațul după cablul improvizat tu ce final ai de vânzare

 

primesc un mesaj de acasă îmi ridică mașina și nu-mi spun unde o duc m-am așezat pe locul rămas după plecarea lor și-am început să scriu unu și cu unu fac rău singuri ne-am fi putut descurca doar că ne trebuiau niște bani foarte repede unii fac averi din prostii cum ar fi să spui că ai supraviețuit patruzeci de zile cu un snicker sau hrănit de un corb e același lucru până la urmă exploatezi elementul fantastic și până să priceapă toată lumea gândește la fel

 

aș putea să pretind că am fost răpit de extratereștri sau am visat că sfârșitul lumii vine într-o marți când Rusia va ocupa Finlanda fără să tragă un foc puterea de convingere cea mai sofisticată armă așa că de ce să nu fim și noi profeți chiar dacă nu avem aptitudini recomandare sau tradiție în familie dragostea începe ca dansul unei perechi de insecte după miros gustul se dezvăluie atunci când scoți dopul pentru a obține un efect de durată o inițiere delicată treptată dar definitivă

 

orice nimic făcut împreună rămâne fix în memorie inima are prietenii ei care-i spun vezi că… oamenii de știință recunosc cea mai bună locație este a treia planetă dincolo de soare un copac îmi umple paharul iubirea ta cere liniște am închiriat o biserică dintr-o singur lemn eu și preotul aruncam hârtii spre tavan nu erau foile bibliei dar îmi spunea hotărât că se poate îndrăgosti oricând mie cât de ușor îmi va trece

 

când muzica devine lege cei din primele rânduri își mișcă buzele după gândurile mele atrag mulțimea nerăbdătoare mintea îmi repetă mereu ai șaisprezece ani din mijlocul corului răspund lumea seamănă cu dragostea care moare încet ai dreptate nimeni nu știe dacă partea cea buna era că nu răneam pe nimeni doar vindeam o poveste trebuia să par speriat de parcă m-aș fi rătăcit pe un munte privesc în jur numai alb și avalanșa aceea de idei mă tratau ca pe cel mai mic dintre cuvinte

 

la o petrecere unde bei rachiu și eu bere credeam că o să te iubesc pe bancheta din spate acasă am vomitat pe covor un șir de furnici s-a înclinat lăbărțat să trăiți majestate am început să te sărut până mi-am dat seama că acesta este singurul sunet din casă nu știam cine a furat mânerul ușii să trec pragul cu tine în brațe am alunecat pe gresia strălucitoare de la pișatul motanului înnebunit de mirosul primăverii din stomac îmi țineam respirația îți îndepărtam urmele de mâncare de iarbă de tot ce ținuseși în tine la serviciu atunci când te-a stropit un șofer în stație când vânzătorul nu ți-a dat restul corect sau când ți-ai amintit târziu să dai telefonul pe silent s-a auzit un fuck me cât tramvaiul de lung bărbații priveau curioși cine se bagă întâi ți-ai scos oglinda ți-ai dat cu ruj din vârful peniței le-ai spus că repeți o reclamă la prezervative

 

colega de apartament m-a întrebat dacă vreau să-ți scriu pe sâni mai mult decât trebuie i-am promis că nu mă uit când îți potrivea buza de sus în spatele ochilor mei albaștri continuam să-mi țin respirația

și asta mă făcea special

 

 

[bolache alexandru]

Un proozopoem atrăgător... Ar fi putut să îşi găsească locul la proză? poate da, poate nu... eu zic că da...

[petrut dan]

Ana, râd că ești așa ca o zvârlugă, m-ai obligat să țin pasul cu tine, dar merită, mi-ai dat o stare de bine! Pentru partea cu calu' îți răspund la următorul text, da eu ar trebui să știu ultima strofa, fix versurile alea nu le mai știu, ia uite ce-mi faci !?))) Oricum ai gusturi bune, Zavaidoc e cam unic, face eforturi lăudabile Constantin Lătărețu, dar e departe de original! Deci o să râd(em) mai târziu!)) Ăsta nu e râs și chiar dacă ar fi, nu se pune! Gata!

-Mihaela, mulțumesc frumos pentru comentariul tău prețios! Seară bună!

[Mihaela Popa]

ai creat un poem cât o viață într-un ritm plăcut și firesc

[petrut dan]

Bună seara, 

- Manuela, că, după ce mi-ai scris așa frumos, dă-mi voie să-ți spun pe nume, am zâmbit, dar am zâmbit până m-au durut toate, mă bucur că ți-a plăcut și-mi place reacția, oricând binevenită!

- Ana, te-am prins!)) Care cal, care omorât?!)) Ești tare simpatică, ceea ce nu pot spune și despre mine, dar tu mă ierți! Să nu-mi scrii un sec „te iert”, că mă sarunc de la 5!)))

- domnule Mihai Katin, îmi imaginez orice, dar sper să fie de bine! Stimă!

-Vasilisia, oriunde merg pe insula asta literară, aud numele tău!)) Ai tu un fel să intri în sufletul oamenilor! Știu, unii or să zică că nu are legătură cu textul sau comentariul, dar are ! Ideea este că tu mereu găsești cele mai potrivite cuvinte și asta încurajează! Înțeleg dorința de a-i mulțumi pe toți și faptul că asta înseamnă efort, eu nu m-aș putea dedica atât, adică să citesc atâta poezie proastă sau bună și să găsesc pentru fiecare cele mai potrivite cuvinte, scuză-mă nu este pentru mine! Dar nu pot să nu admir munca voastră, a editorilor și a mea )))) Am comentat azi așa zic, hai să văd cam cum ar fi să scrii tuturor și deja nu-mi mai place viața)) Am glumit și nu prea! Nu știu cum rezistați a la long, dar poate ăsta este secretul cu care ați rămas în viață, sunteți singurul site literar! ți-am mai zis și o să-ți zic mereu: „alții moare și-așa n-are” „Ce mirare că sunt, ce minune că ești”...

[petrut dan]

Deci,))))elaborez mâine! Vă pup! Domnule Mihai Katin, vă salut cu respect!

[Vasilisia Lazăr]

Observ că ești stăpân pe ustensilele tale literare, capabil să te așezi într-un stil propriu. Ca un pian bine acordat, care nu scoate sunete false sau fals-sentimentale. Îmi plac aglomerările din acest poem, dar și din altele citite la tine. Îmi place sinceritatea. Reușești să transmiți emoție. Este o poezie de nișă, bazată pe o mulțime de amănunte, dar care nu devin supărătoare. Cel puțin mie îmi place. Prefer acest gen de poezie în detrimentul uneia pur contemplative sau declarative, la modul ideal, frumos împachetată.

[Mihai Katin]

[Manuela Munteanu]

Interesant maraton printre filme, cuvinte, imagini oripilante sau fantastice, cu laitmotivul vechii idile neîmplinite! Las semn de lectură și de apreciere pentru un text pe care nu l-aș fi putut gândi niciodată.