Oglinda...

[Herțeg Claudia (Mota)]

Oglinda, ea e vinovată

că nu ţi-a spus ce dor purta o fată,

ce lacrimă-n privirea aplecată,

oglinda, ea e vinovată.

Oglinda doar, în ea stătea povestea,

tot ea îmi aducea atunci şi vestea,

din ea sunt rândurile acestea,

oglinda doar, în ea stătea povestea.

Oglinda, de aceea-i spartă,

ea ne-a ascuns iubirea, of, ce artă,

iar cioburile ei nu ne mai iartă,

oglinda, de aceea-i spartă.

Oglinda risipind pe coridoare

cioburi din ce-am trăit şi încă doare,

doar ea poartă iubirea care moare,

oglinda risipită-n coridoare.

[Vasilisia Lazăr]

Da, într-adevăr, ceva din Minulescu. Frumos, Dia! Dacă titlul reprezintă primul vers sau este cuprins în primul vers, trebuie neapărat să pui după acesta punctele de suspensie. Deci titlul va fi „Oglinda...”.

[Mihai Katin]

Oglinda, de aceea-i spartă,

ea ne-a ascuns iubirea, of, ce artă,

iar cioburile ei nu ne mai iartă,

oglinda, de aceea-i spartă.  am ales  acest  catren  ca  un  semn   de pretuire  pentru   muzicalitatea  deosebita a poemului   si  pentru nota aceea   de  poveste  inocenta   spusa  cu  inspiratie!

[Herțeg Claudia (Mota)]

Copleşitoare comentariile. Mulţumesc! Nu aş vrea să spun prea multe pentru că, din păcate, limba noastră frumoasă e atât de... interpretabilă. Eu spun mereu că nu scriu poezie şi aşa e. Ceea ce postez eu aici pe post de "poezie" sunt mai degrabă scrisorile mele necitite... Încalc reguli, mi-e imposibil să găsesc titlu, nu stau prea mult timp aplecată asupra sentimentului care se încăpăţânează să se aşeze undeva.... De aceea sunt recunoscătoare pentru fiecare sfat, pentru fiecare critică... învăţ....

[Nuta Craciun]

Îmi place ideea poeziei, transmite parcă un pic cam prea direct mesajul dar are fluență și curge bine.

Monorima îngrădește puțin libertatea de expresie și nu permite alte interpretări decât cele voite de autor, dar bănuiesc că asta s-a vrut. Gânduri bune!! 

[bolache alexandru]

Oglinda risipind pe coridoare

cioburi din ce-am trăit şi încă doare frumos.