La mulți ani de Ziua LIMBII ROMÂNE, limba noastră cea de toate zilele, pe pământ, 

Ziua părinților noștri dragi și a strămoșilor și moșilor noștri, a noastră, a copiilor , nepoților și strănepoților noștri, spre Slava lui Dumnezeu!

-și ziua cuvintelor mele de zi cu zi, adică a cuvintelor mele de Sărbătoare a Vieții, Dar de la Dumnezeu- 

Cântec pentru Eternitate

                         …

Dacă m-aș îndrăgosti
într-o zi de toamnă,
aproape că nici nu s-ar observa.
Ar bătea soarele într-o dungă,
peste ceara potolită a frunzişului,
iar irisul ar sta cuminte,
fără văpăi inutile.

s-a dus și vara asta... s-a dus spre alte zări

să-și dăruiască roua și-amiezile fierbinți

eu am rămas în urmă pe jilave cărări

să-mi mituiesc trecutul cu treizeci de arginți

mă însoțește vântul prin frunze ruginii

și umbrele-aplecate umil spre răsărit

să mai privească-odată cărările pustii...

încet pășește toamna pe lutul ostenit

și-mi ofilește gânduri, speranțe, bucurii

va smulge vântul frunza... și iarna…

Ne plouă literele

alcătuindu-ne

pe mine trucat

pe tine niciodată la fel −



apoi ne iubim printre ele

la distanţă

de punctele în suspensie

în timp ce portativul se clatină

și notele propriilor nume −



uitate

inventate

găsite…

Undeva în taină

cad stropi de apă pe lemnul vechi,

adâncindu-se cu sunetul

pe noduri tocite.

Undeva în taină

în curtea bunicii o pasare albă mare…

Bune Doamne, te-am rugat,

fă-mă iar cu taica slugă

să duc caii la irugă

la o gazdă din Banat.

Să rânesc la bălegari,

să scot apă, să sparg lemne,

să…

mai treci pe-aici în vara asta,

vino c-un tren eficient,

să nu te-aștept până zăpada

o să mă facă monument.

din toate câte-n jur s-aprind

și mi se vâră sub chiulasă

numai răbdarea-n fel și chip

mi-a dat cu flit de…

Mistere-s în noapte,

Nespusele șoapte

Ale proaspăt-născutelor doruri...

Se țes nesfârșite,

Cu aripi zorite,

Lăuntrice taine de-amoruri...

Și toate sunt treze,

Dar vorba li-i mută;

Într-o tăcere de gând, se sărută...

Când clipa-i măsura

Iubirii de-o viață, 

O vorb-ar risipi... un car de…

Inima nu se frânge, nu se epuizează, încă suferă

pentru cele care au fost sărace și au adus bucurie multă în ochi,

în oameni, în lume,

pentru cele ce aveau sens în orice clipă, ca și bătrânul care

mai…

Bună dimineața, taică,

ai venit pe la Bruxel?

ai prins vreun avion mai lesne

o-ai zburat dirept prin cer?

Ce mai face biata muma,

s-o temut și ea să vină,…

Flori de mac între rapițe nebune,
Scaldă ochii, ard adâncul,
Când se iau la întrecere cu vântul.
Flori de mac și-n trupul meu,
Se rotesc în cerc mereu,
Luminându-mi, înflorindu-mi,
Înșoptindu-mi, patimi, lacrimi,
Aripi, gândului năvalnic.
Flori de mac prin scaieți ori s-au pierdut,
Ori prefăcut, într-un rai necunoscut,
Veșnic, rătăcind în aurore,
Illo Tempore...

În jocul de-a vioara cu silabe, 

N-ai vrut să plângă sunetul a jale,

Suspin din umbră, amintirii tale

De cele nefirești, nătângi și slabe.

În labirintul umbrelor albastre,

Te-au răcorit de arșițe măslinii;

Sub raza blândă, părintească-a lunii,

Ai căutat răspuns, cu fruntea-n astre.

Un inorog și-a-nfipt în pieptu-ți cornul;  

Rănit de drag, ai sângerat  iubire,

Bujori și maci, cărări de…

ca o plantă în suferința creșterii

această viață

cu fruntea căzută și ochii spre înălțimi

e mai mult decât ai îndrăzni s-o vorbești în cuvinte

nu stropii de apă definesc ploaia

ci setea cu care pământul o îmbrățișează

această viață

ca o pace strivită de riduri

nu o poți recontura cu o memorie nedreaptă

partea ei luminoasă

stă în spatele umbrei

într-o legătură eternă

cu propriile-i răni

nu-și pierde cursul…

noapte cu parfum de poezie

şi-un izvor de şoapte-albastre

licuricii iau din astre

licăriri de reverie…

Am hoinărit prin ochii tăi ca marea,

Și-am rătăcit potecile din plete;

Ne-învăluie în taină înserarea

Și-a buzelor nectar stă să ne-îmbete…

Pătrar de lună ne veghează clipa,

Pe banca de sub teiul plin de floare;

Și vântul pare că și-a frânt aripa,

Iar timpul s-a oprit din alergare…

Ce vrajă pui în brațele întinse,

Și ce descântec în nespuse șoapte…

Ah, gura ta, pe buzele-mi învinse,

Și sânii tăi,…

Te-a piersicat un soare dobrogean

La țărmul mării biciuit de briză;

Așa cum a făcut-o an de an,

Când ne luam vacanța … la valiză.

Sărutul mării ți-a lăsat pe buze

Un gust de alge și de crustacee,

Parfumul răcoros ca de meduze,

Îmbălsămata-ți trupul de femeie.

S-au răsfățat cu tine albe valuri

În părul despletit curgând șiroi,

Cu frenezie alergând spre maluri,

Rostogolindu-se în stropi pe sânii…

Nicio femeie nu poate să te cheme

niciun cuvânt nu poate să te rostească

nicio vară nu poate să te cuprindă

niciun lut nu poate să te inventeze –



cum te-nchid eu

surd

între coapse

dintr-un capăt în altul

al geamătului

risipit

în albul tău alb

în roşul meu…