Ultima zi de vară

[Grig Salvan]

s-a dus și vara asta... s-a dus spre alte zări

să-și dăruiască roua și-amiezile fierbinți

eu am rămas în urmă pe jilave cărări

să-mi mituiesc trecutul cu treizeci de arginți

mă însoțește vântul prin frunze ruginii

și umbrele-aplecate umil spre răsărit

să mai privească-odată cărările pustii...

încet pășește toamna pe lutul ostenit

și-mi ofilește gânduri, speranțe, bucurii

va smulge vântul frunza... și iarna va veni...

[Vasilisia Lazăr]

Splendidă!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Chris! „Și totuși vine toamna! Și, vai! Suntem bătrâni!” :) 

[Chris]

nostalgie, se vede ca vine toamna :)

constatarea pe versul final este ca a mai trecut un an...

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Gabriel Cristea, pentru lectură și aprecierea generoasă! O toamnă frumoasă și plină de inspirație!

[gabriel cristea]

O minunată și melancolică schaltinienă autumnală!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Sofia, de trecere și semn. O toamnă frumoasă îți doresc!

[Sofia Sincă]

Universul pustiu... de apropierea toamnei, sinonim cu iubirea hâtră, a tot ce înconjoară, cea care are puterea de a transforma puritatea în agonie.

Mi-a plăcut mult,

Sofy

[Ada Nemescu]

Pentru aceste comentarii-răspuns ar merita să tot scriu... versuri inspirate... ai un fel frumos de a răspunde, delicat și corect care invită să mai trec. 

Cred că scrii cu o foarte mare lejeritate, iar tristețea o porți cu demnitate...

spor și inspirație, noapte cu stele...

[Grig Salvan]

Mulțumesc încă o dată, Ada! Scriu într-adevăr, relativ lejer pentru că nu caut lucruri complicate și sofisticate, scriu exact ce simt și cum simt la un moment dat, cuvintele curg și se ordonează firesc, simplu, uneori prea simplu și nepretențios. Iar tristețea nu o las să se dezlănțuie în voia ei ci încerc s-o port și s-o torn în cuvinte cu o anume noblețe... 

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Ada, pentru surpriza plăcută a unei ”poezii după poezie”... Un dialog la distanță în versuri care are farmecul lui literar. Nostalgia, meancolia le port mereu pe mine, așa ca o mantie învăluitoare, așa sunt eu... Chiar dacă gust și viața plină și bucuria de a trăi și umorul, care nu mă părăsește niciodată, dar toate parcă pe un fundament de tristețe și nostalgie... Mulțumesc încă o dată pentru lectură și poezia dăruită drept răspuns. O noapte bună îți doresc!