Cântec pentru Eternitate

[Florica Munteanu-Cuc]

La mulți ani de Ziua LIMBII ROMÂNE, limba noastră cea de toate zilele, pe pământ, 

Ziua părinților noștri dragi și a strămoșilor și moșilor noștri, a noastră, a copiilor , nepoților și strănepoților noștri, spre Slava lui Dumnezeu!

-și ziua cuvintelor mele de zi cu zi, adică a cuvintelor mele de Sărbătoare a Vieții, Dar de la Dumnezeu- 

Cântec pentru Eternitate

                          Florica Munteanu-Cuc

În limba mea am spus ”tată” și ”mamă”,
M-au învățat părinții să vorbesc,
S-alung cu un cuvânt fiori de teamă
Și să mă rog Părintelui Ceresc.

E ”limba sfântă-a vechilor cazanii”,
Ca orice grai de Sus străluminat,
Nicicând uitat de toți ai mei, țăranii,
Cum vatra strămoșească n-au uitat.

Și ce frumos răsună-n suflet: ”Ziua bună!”,
Ca și frumosul său răspuns, ca inima
Să se asemene, ca floarea din cunună,
Cu gândul cel curat din vorba ta.

În limba mea spun ”Iartă-mă! ” și ”Doamne, ”,
”Te rog!” ori ” Pe curând!” și ” Te iubesc.”,
Cânt cântecul de leagăn pruncului ce-adoarme,
Scriu, cânt, ascult, citesc , vorbesc
Și pentru toate
Domnului, precum și  semenilor mei,
Neîncetat, din toată inima,
Vă mulțumesc!

Și tot în limba mea eu sunt acasă,
Unde mă aștepta mereu un tată, greu oftând.
Acum, în Cer, eterna noastră Casă,
Deși trecut, s-a nemurit și pe pământ.

Căci vorba ori cuvântul poartă-n lume
Tot sufletul , ca o sămânță de Cuvânt,
Cinstind pe-al Celui Sfânt și-al dragilor părinți
Scump Nume,
Ca o Sămânță plină de Iubire
Pe aripile sufletului legănată-n vânt,

Sfințind un neam, un Neam întreg, o țară,
În Sărbătoarea florilor Duhovnicești, care nu mor,
Visând,  știind că ne vom regăsi-ntr-o Nouă Primăvară,
Căci doar în limba mea eu știu să spun cât îmi e Dor...

[Florica Munteanu-Cuc]

Îți mulțumesc din tot sufletul, Lisia dragă! Așa e, graba de a scrie sau transcrie ceva,  presiunea emoțională, firea mea, care se grăbește, apoi, uneori, nesiguranța sau ignoranța în ceea ce privește editarea ca la carte sau gândul care nu zăbovește îndeajuns la ceea ce se  pregătește a fi transcris  mai departe îmi provoacă și provoacă, poate, multe neajunsuri. Îmi cer scuze! Mulțumesc, draga mea Lisia, pentru tot! 

[Vasilisia Lazăr]

O poezie din care irumpe dragostea de țară, de limbă. 

Probleme cu editarea. Virgula se lipește întotdeauna de cuvânt și apoi se lasă spațiu. Ex: Scriu, cânt, ascult, citesc, vorbesc. În niciun caz nu se lasă blanc și înainte și după. Ghilimelele românești sunt acestea: „...”

[Florica Munteanu-Cuc]

Mulțumesc frumos pentru lectură și apreciere, Chris!

[Chris]

frumos omagiu!

[Florica Munteanu-Cuc]

Vă mulțumesc frumos, draga mea Sofi și Gabriel Cristea, pentru lectură, apreciere, urări! 

[gabriel cristea]

Frumos omagiu!

[Sofia Sincă]

La mulți ani Limbii Române!

Sofi