sărutul uitării

[gina zaharia]

dacă ar fi să aleg între câmpiile fără timp

și metropole diamantine

aș căuta un sonet din cărțile vechi

și i-aș cere binecuvântare

pe urmă

cu duminicile vom trece dinspre răsărit

spre norii babilonieni

ca niște albine pe tavanul peșterilor

în misiuni de pace

.

dacă aș învăța alfabetul luminii

te-aș căuta în fiecare cuvânt și leagăn aș face

din iedera ultimului oraș în care mi-ai alintat gândurile

o vreme și ceva

uneori aș deschide fereastra cât să te zăresc

căutându-mă

alteori aș întreba în stânga și-n dreapta cum e să trăiești

între litere de tipar și cărți poștale

fără să știi ce zi este

.

dar n-am terminat jocul de șah

cu necunoscutul

îmi pun ochelarii și las forfota lumii deoparte

între coperțile de astăzi suntem noi

fiecare cu pagina lui

te citesc de departe mă citești rând cu rând

apoi vom aduna cuvintele șterse

de sărutul uitării

[gina zaharia]

Vă mulțumesc, dragile mele Sofia, Augusta, Nikol, Lisia!

[Vasilisia Lazăr]

te citesc de departe și, de fiecare dată, mă uimește frumusețea cuvintelor tale, la fel de mult.

[Nikol MerBreM]

,,Te citesc de departe", dar rând cu rând, Gina! Sunt convinsă că poeziile acestea sunt scrise în ,,alfabetul luminii". 

Drag,

Nikol

[Chris]

foarte frumos, ultima strofa impresioneaza prin profunzime...

[Sofia Sincă]

Planificarea vieţii, a idealurilor. Însă sunt probleme dăruite de destin, el îţi poate răsturna liniştea, imprevizibilul joacă cel mai important rol. Viața pe o tablă de șah, o luptă continuă împotriva uitării.

Un poem amplu cu idei filosofice, deschise.

Deosebită apreciere,

Sofi