Flori de mac între rapițe nebune,
Scaldă ochii, ard adâncul,
Când se iau la întrecere cu vântul.
Flori de mac și-n trupul meu,
Se rotesc în cerc mereu,
Luminându-mi, înflorindu-mi,
Înșoptindu-mi, patimi, lacrimi,
Aripi, gândului năvalnic.
Flori de mac prin scaieți ori s-au pierdut,
Ori prefăcut, într-un rai necunoscut,
Veșnic, rătăcind în aurore,
Illo Tempore...

Duh Sfânt învăluie mireasma florilor regine.

Desprins, un măr aprins de zâmbetul luminii
Cade ofrandă tumultoasei Cozânzene...
Iluzorie cădere prin lume și prin sânii
Înveșmântați cu roze și cu spinii de la vreme.
Doar o boare răsfirată-n trupul prea năvalnic
Cuprins de rugăciunea inimii de foc,
Dispare-n cerul nemuririi tainic,
Ca și o pasăre măiastră în nesfârșitul lumii joc...

”Lasă-ţi emoţiile să curgă

În avatarul luminii”,

Auzi Puştoaica Cosânzeană,

Un glas, ca tunetul în depărtare

Întrupându-se ca şi o boare

În cercul ei de tainică putere...

„Cuprinde punctul de lumină

Lasând vârtejul cuvintelor să-ncingă

Adâncul gândurilor care vor să vină

Pe furiş”, îi zise în fulgerul tăcerii,

Moşul cărunt cu-nsemnele vederii

În alte lumi cu cei prea sfinţi:

„Te roagă, nu încerca să te frămânţi”.

Greu este…

Erudit, pasionat, curios, da Vinci, Leonardo

Trezeşte în mintea Puştoaicei Cosânzene

Atâtea arhetipuri adormite,

Însemne şi dorinţe răsărite

În şoapta florilor regine.

Ochii prind a se închide

Iar Luna ţine în braţele de argint

Fiorul unui vesel Cătălin...

Atâta dor în zborul mitic spre înalt,

Și Doamne, atâta tremur este-n fire...

Atemporală-i căutarea Graalului şi a iubirii...

„Doamne, dorinţa mea cea mare

E să pictez, să…