Dincolo de gratii

sticla ascuțită din ochi  

îmi disecă orizontul

până la sufocare −

când vulturii vor fi

suficient de aproape

frânghia pe care strigătul tău

leagă nod lângă nod 

îmi va mângâia gâtul 

nedeprins cu ridurile −



numai da-ul va rămâne

prizonier

în pupila deschisă larg

chiar…

O nouă pâine coaptă-n vechea vatră,

Un nou imbold ţărâna să-mi ridic,

O nouă stea cu raze stinse-n piatră,

Am recoltat pe drumul spre nimic.

Un alt copac înmugureşte-n mine

Şi-un alt condei mă arde-n pumn cu jar,

Pe mister Darcy-l pierd printre feline,

La alt concert, fanatică,…

M-am întâlnit cu ea în vis aseară...

O, zei tâmpiți, îmi e atât de dor de ea!

Mi-aţi smuls-o nemilos odinioară

Şi-o ameţiţi acum în dorul altuia.

N-a fost destul s-o am ca picătură

Şi ştiu nici pentru ea n-a fost prea mult,

Secunde vii prăjite în untură

De gând domestic si miraj adult.

Aş cere-o înapoi, o, zei barbari!

Aş pune sufletu-n zălog,

M-aş lepăda de ultimii iţari,

Golindu-mi cracul de milog.

M-aş…

De cele mai multe ori

mă cheamă Maria

de la primul țipăt

până la ultimul somn −

uneori

mă chemi 

cu nume inventat

din dorință −

atunci mă deschid

în lumină

să-ți fiu

zâmbet în geamăt

și floare de taină −

cu pietrele șlefuite

de ochi

cu mâinile mele

mă sprijin de strigătul tău

și trăiesc.

O visătoare -
A uitat să viseze...
Un visător -
Şi-a rănit singur visul...
O smerită -
Cu-aspiraţii obeze...
Un smerit -
Extirpându-şi irisul...
O poetă -
Ce-şi screamătă rime
Din torturi anonime...
Un poet -
Ce consacră Amine
Fericirii străine...

(repostare)

îmi adâncesc obscurul

pe albul stins de ziuă

privind o galaxie

în ochii tăi de noapte

ca ultim vizitiu

alunecând cometă

pe-a mării însetare

ce bântuie-n pustiu



și galopând aievea

am pieptănat cu gândul

rătăcitorul nimb

de lună abisală

înaintând la vale

spre negrul…

condus de muze,

c-un ucaz,

între  urale și-aclamații,

o iau încet, spre caucaz,

pe vârf să-mi etalez  ficații…

bate un vânt de-ncurcă lume

și vulturi se rotesc în nori,

eu în asalt,

cu…

Sunt fata din copacul vieții tale,

care-ți anină creanga printre raze,

îți pune-n noapte frumuseți vestale

și, din deșertul clipei, face oaze.

Eu îți iubesc tot verdele privirii,

din seva lui, în nopțile de mai,

eu ți-am crescut vlăstarul nemuririi

și-n trunchiul tău ți-am așezat un Rai.

Sunt fata din coroana-ți foșnitoare,

care-ți aprinde focul în petale,

stingându-l într-o apă curgătoare

și-n cele patru…

Arzi!
Şi mă frige...
Dar tu continui să arzi
Fermentat în trăire,
Blestemat prin iubire,
Prin cuvinte râvnite,
Înecate la ieşire...
Straniu extaz!
Pe vârf de macaz,
Călit de dubios necaz.
De parc-ar fi o joacă...
Dar joaca e joacă!
Ací morala e opacă,
Chiar şi pentr-un gură-toacă...
Să nu mai arzi!
Că frige… Şi ajunge!!!

Act de prezență*

Nu-i piatră să nu fie răsturnată,

Nu-i val nedestrămat de câte-un mal!

Lumina ferecată-ntr-un cristal

Sigur, cândva, va fi desferecată.

Din umbre nu poți face piedestal

Nici unei flori! Dar umbra te arată

Lumii cum ești… Lumina ție dată

Te face doar cu fapta ta egal.

Doar amăgirea scormone vorace…

Când dreptu-i strâmb, strâmbul…

În singura zi

adunată anume

din trupurile noastre

scrise la un loc

am să-ţi izbesc masca

de ceruri

şi de jos −

o să-ţi fiu ochi

o să fii viu.

Duh Sfânt învăluie mireasma florilor regine.

Desprins, un măr aprins de zâmbetul luminii
Cade ofrandă tumultoasei Cozânzene...
Iluzorie cădere prin lume și prin sânii
Înveșmântați cu roze și cu spinii de la vreme.
Doar o boare răsfirată-n trupul prea năvalnic
Cuprins de rugăciunea inimii de foc,
Dispare-n cerul nemuririi tainic,
Ca și o pasăre măiastră în nesfârșitul lumii joc...

Cu cât mai rău, cu-atât mai bine,

Mă lepăd azi de tot ce-i sfânt...

Scăldat în lacrimi necreştine

Mă-nchin păgânului pământ.

Adulmec cum prin vene curge

Neiertãtor, jegos venin,

Perseverent din piept mi-l smulge

Hristosul printr-un lung suspin.

Mă zădără şi nu-i permite

Să stea stăpân în casa lui,

Lansează-n el ţintit cuţite

Ochit-exact în borţi de cui.

Nu înceta, te rog eu, Doamne!

Nu mă lăsa în braţ…

”Lasă-ţi emoţiile să curgă

În avatarul luminii”,

Auzi Puştoaica Cosânzeană,

Un glas, ca tunetul în depărtare

Întrupându-se ca şi o boare

În cercul ei de tainică putere...

„Cuprinde punctul de lumină

Lasând vârtejul cuvintelor să-ncingă

Adâncul gândurilor care vor să vină

Pe furiş”, îi zise în fulgerul tăcerii,

Moşul cărunt cu-nsemnele vederii

În alte lumi cu cei prea sfinţi:

„Te roagă, nu încerca să te frămânţi”.

Greu este…

ceasul mă conduce zi de zi,

după voia lui,

milă cu milă...

mă ciocnesc de oră,

mon ami,

fără aprobare sau ștampilă:

ora când lovit de insomnii

merg pe străzi ca…

Poate că tăcerea asta

este un priveghi −

la vise despicate

cu penseta ta

de frumusețe

la ochi străpunși

de o privire geamănă

născută prea târziu

deşi

la fel de…

Erudit, pasionat, curios, da Vinci, Leonardo

Trezeşte în mintea Puştoaicei Cosânzene

Atâtea arhetipuri adormite,

Însemne şi dorinţe răsărite

În şoapta florilor regine.

Ochii prind a se închide

Iar Luna ţine în braţele de argint

Fiorul unui vesel Cătălin...

Atâta dor în zborul mitic spre înalt,

Și Doamne, atâta tremur este-n fire...

Atemporală-i căutarea Graalului şi a iubirii...

„Doamne, dorinţa mea cea mare

E să pictez, să…

A trecut un an şi nu mai strig "te iubesc";
Sunt puternic mirat şi insist să răsuflu;
Am crezut cândva că iubind poţi să mori -
Am greşit ordinar, m-am găsit în tăceri...
Mă smintesc în noi şi ades mă aricesc;
Între poftă şi chin mai adaug maruflu;
Cum să găseşti viaţă prin negustori
Antrenaţi în vânzări de complot şi averi?
11.06.2021