Io RaaM

[Ardieleanu Mioara]

Erudit, pasionat, curios, da Vinci, Leonardo
Trezeşte în mintea Puştoaicei Cosânzene
Atâtea arhetipuri adormite,
Însemne şi dorinţe răsărite
În şoapta florilor regine.
Ochii prind a se închide
Iar Luna ţine în braţele de argint
Fiorul unui vesel Cătălin...

Atâta dor în zborul mitic spre înalt,
Și Doamne, atâta tremur este-n fire...
Atemporală-i căutarea Graalului şi a iubirii...

„Doamne, dorinţa mea cea mare
E să pictez, să desenez şi orice floare
Şi gândul care trece mult prea iute
Şi vântul care-ncearcă să-mi sărute,
Ochii, paşii mei prin curte” gândi Puştoaica
Meşterind la o păpuşă din cocenii de la uşă,
Aruncând timpul prin foc şi prin cenuşă...

-„Doamne, iubirea de-aş putea să o cuprind mereu,
În Geometria Sacră a Sufletului meu,
În ochi să-i pot prinde surâsul
Când mâna-i tremurândă
Măsoară misterul clipelor din vatră
Cu un sărut de aur pe-ntinderea din zarea albastră,
Aș înflori cu veșnicia”.
Din Labirintul gândurilor, dorul, își ia zborul pe fereastră.

În schiţele trasate cu cărbunele de foc
Puştoaica Cosânzeană într-un joc, din loc în loc
Îi şterge chipul, răsuflarea nopţilor poveste
Fascinată de vortexul iubirii care pâlpâie fără de veste...
Enigme, dialoguri, lungi secrete,
Pierdute-n schiţe şi culoare pe-ndelete.
-„Lacrimi vin din suflet”, spunea odată Leonardo,
Ea pe foaia albă de dictando
Picta cu roua ochilor iubirea,
Cu soarta pregătindu-şi întâlnirea...

[Sofia Sincă]

Vis de zburători, visuri ce le are orice copilă. Aici visul de a picta.

Interesantă și drăguță poema!

Sofi