Elementele Universului

[Ardieleanu Mioara]

”Lasă-ţi emoţiile să curgă
În avatarul luminii”,
Auzi Puştoaica Cosânzeană,
Un glas, ca tunetul în depărtare
Întrupându-se ca şi o boare
În cercul ei de tainică putere...

„Cuprinde punctul de lumină
Lasând vârtejul cuvintelor să-ncingă
Adâncul gândurilor care vor să vină
Pe furiş”, îi zise în fulgerul tăcerii,
Moşul cărunt cu-nsemnele vederii
În alte lumi cu cei prea sfinţi:
„Te roagă, nu încerca să te frămânţi”.

Greu este Măicuţă, rosti înfrigurată
Puştoaica Cosânzeană cu ochii în icoană...
Tăcerile îmi vin atât de greu
Iar gânduri năvalnice mereu
Mă prind, cuprind în zborul lor neîncetat
Spre colţul meu de suflet tulburat
De însemnele iubirii... săgeţi ce se grăbesc
În zbor să-şi prindă ţinta, clipa
Și cânt, descânt în mistica
Ascunsă a Universului nemuritor dar rece...
Maică Sfântă, ce-o fi, ce se petrece?

Nu-nţeleg ce-mi spune Moşul.
Rar văzut pe cărările luminii,
Îşi poartă-n piept icoana Maicii
Şi se-nchină la izvoare şi la soare,
Murmură cu vântul pe la vânătoare
Atingând pământul lângă clipa trecătoare...
Către mine se îndreaptă... sufletul mi-atinge lin
Zugrăvindu-mi şi pe chip
Şi în inimă iubirea... toate curg
Spre cer înalt în spiralele de foc,
Ce se-alungă, se provoc în haoticul lor joc...

Deschid ochii, tremurând în taina lunii,
Patimi se-ascund în vârtejul rugăciunii,
Gânduri nu-s, numai lacrimi multe
Se încurcă între clipele oculte...
Moşul, poate vis, poate părere
Mi-a lăsat în umbra zorilor povestea,
Sunetul ce mi-a scuturat durerea,
Cuvintele sanscrite pe buza tremurândă...
-Maică Sfântă, de ce doru-mi stă la pândă
Şi pe sâni rozele curg, încercând ca să pătrundă
În adâncul lumii mele?...  patimi mă cuprind
Fără de veste, cum emoţii să le las?
Curg toate, lângă sărutul unui pas
Dar Măicuţă, nu-s de bun rămas!

[Vasilisia Lazăr]

Am citit...

[Sofia Sincă]

Și povestea merge mai departe, poveste de Cosânzene pentru Zburători, destul de drăguță ca orice poveste.

Cam impropriu titlul. Elementele Universului ne duc cu gândul pe la științe astronomice, care nu au nimic de a face cu povești de cosânzene. Și apoi, mi se pare că încurci lucrurile: Cuvintele sanscrite fac parte din altă cultură, din cea indiană. Credința noastră, la care faci referire, nu a fost niciodată scrisă în sanscrită.

Scrisă în stil popular.

Am citit cu plăcere,

Sofi