(repostare)
îmi adâncesc obscurul
pe albul stins de ziuă
privind o galaxie
în ochii tăi de noapte
ca ultim vizitiu
alunecând cometă
pe-a mării însetare
ce bântuie-n pustiu
și galopând aievea
am pieptănat cu gândul
rătăcitorul nimb
de lună abisală
înaintând la vale
spre negrul pământesc
am îndrăznit să ard
complet în flama
iubirii cardinale
Mick Lorem (Pur Negru #7#)
Adaugă un comentariu
Minunat! Apreciere!
nu (mai) stiu cum arata cealalta varianta, dar ceva imi spune ca aceasta este mai buna :)
Nu mai țin minte cum a fost prima variantă, dar aceasta este foarte bună. Evocă tonic glasul simţurilor, trăirea iubirii a melancoliei sau chiar a morţii. Poemul este cuprins de este simboluri armonios alese pentru a susține mesajul.
Cu apreciere,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE