Cu soarele în faţă

Marea îşi aruncă poneii pe plajă

„Goneşte-i, goneşte-i de-a lungul ţărmurilor”

te aud.

Arunc în ei cu pietre şi râd;

nu m-am mai jucat din copilărie cu cai-de-mare…

Nu regret clipa ce moare

Chiar dacă n-a fost mănoasă

Iar din păsări călătoare

Am făcut iubirii casă.

Flori-de-colţ, pe nalta zare,

N-au căzut sub a mea…

Ai urmărit vreodată privirea soarelui într-un amurg răsfățat?

Aceeași privire o aveai și tu, jucai șotronul pe zile bune

și te bucurai de săriturile reușite,

credeai că ești departe de mine, făcuseși pact cu avalanșe de râs,

lumea ta era un vitraliu cu zâmbete.

Când lângă tine s-au ridicat porți cu trandafirii dorului,

ți-ai strâns jocul, l-ai luat sub braț să-i cauți alt loc,

dar primele aplauze au rămas acolo, sub țurțurii…

PSALMUL COROANEI DE SPINI

Mai mult decât la mine, eu cred că ții la greier,

Că nu-l cerți deșirându-Ți tristeților stiharul;

Cum, nu gelos pe strună, când stele-i dai la treier,

Iar mie slova stearpă mi-o dojene muștarul?

Pe prispă Te-aștept seara arzând pân' la cenușă...

Nu-Ți înțeleg ascunsul, pui iezerului stuhul

Perdea la orice lucru, uimire și clempușă,

La fel de-amar e vântul crezând că Ți-ar fi…

dansează și azi tango

pe holurile pustii

din mintea mea

prestidigitatoare nativă

faci din iubirea mea

mare

nudă și naivă

pixeli euforici

în ochii spectatorilor

amorțiți de neîntâmplare

nici măcar un strigăt

din toate ale mele

nu trece prin flacăra

cu care te joci imponderabilă

   cosânzeană mistică

cenuşăreasă admirată

infinit bisată

mă chemi într-o clepsidră

mă săruţi teatral

printre degete…

PSALM PENTRU CÂNTAREA CÂNTĂRILOR

Din inimă, nu umeri, cu-aripi cerșescu-Ți cerul:

-Al meu, întreg fii mie, nici gând nu-mpart cu altul,

Așa cum, șoapta razei, ciulind,  bijutierul

Inelului i-aduce, ispită grea, înaltul.

Simt încă plămăditul ca agnețul plămada,

Din  amintirea-mi, prima, port strai luminătorii!

Catran gelos de-s nour îți ning prea fulg zăpada:

Cuprinde-mă în brațe, văpăi dând duh…

 deasupra nopții

 pânza de păianjen

 leagănă zeii buni

 inimile oamenilor

 învăluiesc luna apoi cad în gol

 printre ore

 privighetori și ruine

 batjocura flămândă

 pândește

 inutil 

 râde

 stupida-i îndrăzneală hrănește doar gâdele 

 

 lama taie

 nordul privirii

 prin rană începe să crească 

 încă o durere

 despică pulsul 

 păstrează totuși verdele rece ca gheața 

 de ce

 mai trăiesc oare…

                                    in memoriam PT

mai știi să conjugi verbe

am fost întrebată

da am spus

și am început cu

a fi

eu sunt tu ești el este...

aici m-am oprit

nu

el nu mai este

dacă vrei să conjugi mai departe

schimbă verbul

mi s-a spus

îl înlocuiești pe a fi cu a pleca

eu plec tu pleci el pleacă...

iarăși…

liniștea va cădea adormitoare,

ca un fluture obosit de zigzag

vor trece nesfârșite cocoare

până-om prinde pe suflet sfoiag.

oasele ne vor fi tot mai moi

topindu-și hainele-n humă,

va curge albul  din ele șuvoi

pe o conșfințită de aur cutumă,

dar nu vom mai da pe ele un ban,

vom închide trecutul sub blimp,

alături vor sta de…

cineva a-ntors clepsidra

daţi timpul înapoi

paşii mei încă se mai poartă

se prelinge-n plinul nopţii

şi ultimul strop de lumină

ca la prima-ncercare

întunericul se agaţă de mine

mi se dilată pereţii văzului

şi cad într-o formă turbată de ceaţă

mă târăsc într-un ochi hibernal

să-mi caut perechea

nici umbră de iubire

amăgitoarele rădăcini

plâng cu spini pe flori

calc pe o piatră

mă aruncă la pământ

şi-ncep…

Un foc plăpând, tiptil din cer coboară,

Cu pași timizi și fâlfâiri de pleoape,

Ca un oftat pe strune de vioară,

Reînfiripă valsuri peste ape.

Din puf de nori brodează filigrane,

Pe trena-i vie înfloresc poeme;

Sub măreția prinsă în arcane

De farul nopții, lacrima se teme.

Surâsul său cu gust de rapsodie

(Un freamăt nud pe buzele-i de ceară)

Luase timpul parcă-n custodie,

Prinzându-i noi povești sub…

Când ai privit peste ocean, ai văzut un leagăn în bătaia vântului,

pahare sparte în mii de reproșuri

și petale de trandafir. Un văzduh de petale.

Apoi, cineva ți-a bătut la ușă. S-a umplut timpul de porumbei, i-ai mângâiat

și le-ai vorbit despre incendiul în care arseseră jurămintele noastre de dragoste,

și răbdarea care servea dulceață amară din cupe de regi.

Ai zburat în alb. Ai vândut cumpăna care-ți vestea

când se depărtau așteptările pe…

Lumina mea eşti tu,

Dacă tu te stingi, mă voi întuneca şi eu

Dar atât cât tu vei arde eu îţi voi fi flacără

Aşa, lumina ta sunt eu!

Te strânge toropeala ca un clește,

Inspiri un aer surd, meschin, avar,

Se mută necuprinsu'-n samovar,

Dorința în refugiu îți sporește.

Te rogi la sfinții tăi din calendar;

Pământul ghemuit se zvârcolește,

Doar înserarea ochiul limpezește,

Cerșind un strop de tainic lampadar.

Tu chemi, pe numele de fată, Luna –

Aștepți supus, ori numeri pân' la zece,

O rogi să nu mai facă pe…

veneau la cahveneaua lui Kara Hamie:

mangafale, papugii,

toți pehlivanii,

șapcalii derbedei mirosind banii

sub fermenele scurte de dimie.

veneau magmuze

scuipând coji de semințe,

bașardine în șalvari

zâmbind cochet,

cu țâțe pline, coapte, sub firet,

ce aruncau pieziș

făgăduințe.

veneau cucoane groase,

cu…

Că te-am iubit, mă voi ierta vreodată?

Tu mă rupeai din mine tot mai des,

În anii grei, cu fruntea-ndoliată,

Un labirint al toamnei am ales.

Să fug de tine-am încercat în seara

Când fluturii se împărţeau la doi,

I-am răstignit albastru pe vioara

Ce răsărise în noian de ploi.

Te-am amăgit cu vorbe ca de gheaţă

Ori m-am ascuns în pietre fără chei,

Am râs forţat, cu buze de paiaţă,

Şi-am tremurat când te iubeau…

pe genunchii  lui

de ce-i urmăream respiraţia

pentru că întreaga-i existenţă

era un şirag de iluzii prost remunerate

uneori şomere

unde şi unde câte un cuvânt

se înverzea în eprubetă

perechea refuza această posibilitate

mănuşile de box pitite sub scară

loviseră câteva bărbi

trecând prin ele firul electric al durerii

plătind mândria

pe care şi femeia o are

dar bărbatul o foloseşte…