*Dedicată lui R. N.*





uimire de noapte

polenizată coapsă în catifeaua dorinței

fereacă pulsația

să nu se mai știe înfășoară întrebări de falange

rană atingerea

dacă e vie

ochiul fără seisme dezvoltă tumori



nemișcarea doar statuilor

le este costum pe măsură fără cusătura neantului



”atenție

cad pietre”

murmuri grijuliu la…

zicea,

rezemat într-un cot,

cu sticla de vin pe masă;

eu, astăzi, vreau să mă-îmbăt

c-am pierdut-o...

şi cât era de frumoasă!

veniţi,

cu mine să beţi,

deşi de ea nu vă pasă;

i-aş fi dat o mie de vieţi

c-am…

Vara asta m-a răzvrătit

m-a priponit cu horoscoape osile

sufeream oprimați de cruzimea

razelor orbitoare ce trasau linii de karme

pe nisip cu soarele jucând în sextile

ne iroseam în conjuncții fatale

eram cantonați în antile

navigam pe corăbii astrale

cu punctul vernal răsturnat

dictate de Psyche ne demarcau iubirea

cu picături azure de perle aquamarine

ne târau meduzele –n buze ventuze

printre corali și ne legănau…

ocolesc pragul plângăcios al ascunzișurilor tale

rănile mele

nu mai sângerează în curiozitatea lor

se-ntâmplă să fiu un univers invizibil

pe care-l pot rosti

într-o…

            "Recviem  pentru Regina Ana"

Eu ştiu de ce tu Ană pleci acum

Doreşti ca să mă pregăteşti de drum.

Se apropie sfârşitul şi-aş fi…

-rebeliunea din iris-

timpul lumii a devenit casabil

semnalul de alarmă sfâșie ce-a mai rămas rotund în oameni

neasumată îmbrățișarea se stafidește la jumătate

erodează gestul iubirii

din care firidă să-mi…

Rondelul verii dogoritoare

Geme iarba sub picioare,

Struguri ruginesc în vie,

Verdele în frunze moare,

Nici un fir de vânt n-adie,

Valuri curg apăsătoare,

Totu-i o topitorie,

Geme iarba sub picioare,

Struguri ruginesc în vie.

Aruncând clocotitoare,

Vara,  într-o nebunie,

Varsă foc, amețitoare,

Joacă arșița-n câmpie,

Geme iarba sub picioare!

Basm

de Ioan Florin Stanciu

Sub scaune, prin colţuri mici, umbrite,

pe unde doar păianjenul mai ţese,…

"ODĂ POMPIERILOR ROMÂNI"

vorbesc cu voi cortegii

afară e o vreme de plumb

oraşul împrăștie clipele la intersecțiile

dintre străzile joase şi inele de fum

singurul martor, un greiere ud

alungând inutil din istorie

dovezile vii, eroice fapte

ale dimineții de mai

de acum, probabil…

uitate

vorbesc cu tine, amintire de lut

poți să ştergi culoarea din ochii mei lăcrimați

inimile vor sălta întotdeauna…

Doar în linişte poţi auzi muzica sferelor

Povestind despre stele noi.

Gândurile – mărgele deşirate obsedant,

Mereu ultimele –

Perle tari căzând haotic şi gălăgios

Pe scena cu măşti de vacanţă.

La ţărmul căptuşit cu alge uscate

Scânteie lângă scânteie, doar noi.

Să mai împletim năvod sirenelor, îţi şoptesc

Cu sufletul sfâşiat de vămi.

Hai! Încă o zi!

Fur secunde din fire de nisip

Răsturnând spre infinit clepsidre…

De ce, când plângi, se-nvolbură izvoare și pietrele se sfarmă, suspinând?

De ce aud cum harfele te-ngână, prin corzile ciupite-atât de blând?

De ce lucesc, în lacrimile tale, ciopor de stele ce-au căzut pe rând?

De ce luceferii se scaldă-n ele și curg pe crucea-nopții, luminând?

De ce, aducătoareo de lumină, viori pe sub arcușuri se răsfrâng?

De ce,-n sărutul buzelor profane, icoanele din monăstire plâng?

*negocieri cu timp împrumutat*





în felul meu învăț să nu mai fiu doar nevăzutelor

tablă de șah

ca să arăt gingășia din piatră

prima depoziție a luării în posesie de aici am să dau

zdrobindu-mă de ape

voi arăta densitatea ei aerată

esențelor puterea voi smulge din clipă precum din eternitate

duritatea e concentrarea…

Un desen șchiop pe haina cuvintelor

Protestul silabelor reci

Se-aude pe oriunde treci:

Nu ne mai strângem în brațe!

Cuvintele-or să ne-nhațe...              

Mi-acopăr fața cu verbe,

Desprinse din trei proverbe.                       

N-am timp de stat la semafor

Alerg precum un butafor

Ce mută tabloul în stradă

Dar nu-și dorește-o paradă,

Ci schele-n fațada…

Am fost, mamă, pe acasă,

Dorul avea cuib sub masă,

Cânta vântul prin odaie

Și-aducea în suflet ploaie,

Te-am căutat printre meri,

Și-am găsit pașii de ieri,

Te-am strigat în prag de-amiază

Mi-a răspuns o mierlă trează,

Noaptea purta chip zidit

Pe un drum nepietruit,

Te-am zărit mergând pe dealuri,

Dar piereai în mii de valuri,

Parcă te-aș fi întrebat,

Cum e crezul…

de atunci… 

încă mai stau îngropate în stive de praf

săbii cu vârf de brocard

închinate nobilei doamne

adorarea clipei e o blondă cu buza de jos

camuflată discret

o poveste ce râde când n-ai încotro

când te rezemi cu genunchiul de oameni

victoria mea…

o stranie cutie cu umbre

pusă zălog în cadența paşilor

care trec de atunci pe…

În suflet, azi, mi-au înflorit castanii,

A nins petale jarul din cuvinte,

Pe aripi temătoare de florinte,

Lumina și-a prelins, tăcută, anii.

Dansează primăvara pe retină,

Cu pași albaștri, decupați din stele,

De-un lujer viu, în gândurile mele,

Corabia iubirii se anină.

Puzderie de frunze mă-mpresoară,

Din verde crud simțirea îmi renaște;

O ancoră mi-e chipul tău, mă paște

Căderea în neant, a câta…

*împărtășire din vocabulă creatoare* 

ca să poți uni tăcerile desparți flăcări linia vieții

mările suprasaturate de roșu

îți lasă țărmurile sleite de rugă arenele devarsă războaie

cu burta golită de aștri

în ambele…