din unghiuri galante

cineva fasonează cu o mână dantelată

umbre cu timpul înfipt între omoplați

le desfășoară pe tropice

rulate într-o schemă

ce lasă în liniile palmei toate hărțile

cu puncte curioase

generative

marchează intersecții de ajustat orizontul

cineva m-a desfăcut

ca pe o cutie de conservă

de…

cum poţi tu

urca scările de-a-ndăratelea

mai repede

decât toţi colocatarii 

din această arcă smintită



aş putea fi chiar mântuit

dacă nu m-aş urî atât de mult

pentru că ţi-am dezechilibrat

marele zbor spre Nirvana



rămân un voyeur stigmatizat

mirosind a credinţe amestecate 

cu virginitatea ta prematură

în aşteptarea minunatei întâmplări



chiar sunt buimac de uimeala

prin care urci înapoi 

privind…

Țipătul tău nocturn printre păsări

                (prozopoem)

      Copil fiind mă întrebam: păsările mor şi atunci când cad în picaj, ca fulgerate, din plin zbor? Uliul de ce nu se strivește de pământ când se repede din înaltul cerului? Nici vulturii când se prăvălesc din soare! Nu găseam niciun răspuns, dar stam neclintit,…

Silueta ternă a nopții toropește geana fină,

Ce în zări împădurite se desparte de lumină.

Noaptea apusul potopește peste crestele pietroase,

Luna argintul și-l revarsă colo-n Poarta Cerului,

Unde tainic stăpânește Începutul-Vântului,

Țiitor de Nemurire, Tatăl Ielelor frumoase.

Colo, pe platou de ierburi cu arome dulci-cimbrate

Ce se cațără pe stâncă, ochiul șoimului se zbate.

Se petrec în nălucire, trupuri albe…

nu a fost fluid mai subțire

decât noaptea în care ne confundam

în tricouri monocromatice

cu tot felul de sensibilități aiurite

ne opream să gustăm

din vinul întunecat și dublu al încrederii

apoi ne spălam de toate drepturile câștigate și dam drumul la câini

erai cea mai de temut lansatoare

de torpile

întotdeauna cu o lalea roșie în sânge

sub…

Ai crezut că singurătatea are flori tropicale

și te va dezmierda precum luna flămândă pe o plajă exotică,

dar zilele aveau buzunare sparte, iar bucuriile mărunte se pierdeau repede,

ceasul din turnul catedralelor bătea tot mai des, 

în zadar fugea dorul precum căprioarele prin tufișuri,

îi făceai semn să se întoarcă și îl întrebai ce mai știe despre tine.



Te prefăceai că nu-ți pasă și…

Pe Carul Mare abia zărit

          (prozopoem)

    „Să nu-l credeţi pe poet când plânge./ Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui”, glosa Nichita din roba sa de poet. Și cum diavolul este un foarte bun psiholog, roba acestui tribunal împotriva lui, chiar trebuie susţinută de cât mai mulţi. Dar să nu facem afirmaţii gratuite fără a-i asculta pe toţi. Nu ştii care dintre ei…

Să descheiem cămașa podgoriei noastre și să cinăm pe sufletul ei simplu,

să zâmbim românește, să iubim românește,

apoi să rostim crezul fără de care soarele n-ar mai zgâria cerul cu drag, 

să colindăm satele, să ascultăm povești nesfârșite,

poveștile codrilor spuse lângă cazanul de țuică

și lângă vârtelnița care amestecă zaibărul vieții,

așa suntem noi,

norocoși…

 Se dedică Dnei Valeria Merca

ca semn de prietenie  literară

Moirele semn rău trimit,

Să vă aştept la vorbitor…

simfonia vieții în la minor

uneori piciorul atinge dala greșită a clipei

fiul meu încă nenăscut

strigă

fără intenție

glezna declanșează o furtună-n ursită

colibriul din pumnișor descuie auriul din soare blândețea

din raza care înghite frigul din…

am văzut iar clădirile acelea cu ușile deschise

prin care treceai ținând în mână

ca pe niște spirite spânzurate

baloane

am văzut încăperile largi

asemănătoare unor cazarme părăsite

unde mucegaiurile îmi desenau spaima

ascunzând-o apoi în fum

m-ai liniștit

ține sărutul acesta pentru zilele

în care

se vor întoarce…

Ana, în dreapta ai deșertul,

în stânga, oceanul, și-n palme câteva boabe de grâu.

După cum te cunosc, le vei semăna, le vei uda la miezul nopții,

apoi vei aștepta o caravană care să-ți ducă pâinea spre mâine.

Când a trecut, de ce nu te-ai agățat de ea,

de ce ai lăsat elefanți de tăceri să-ți acopere drumul spre croaziere de lux?

Ți-a mai rămas o barcă de salvare,

mică, mică,

și fără nicio vâslă...

Ți-ai înrămat cândva…

Cântec pentru ursitoare

Tu vrei să-ți spun povestea vieții mele

Când fericit credeam că moartea-i doar un zvon;

Cocorii se pierdeau în zări rebele,

De m-am lăsat naiv, în vise de carton.

Stam pe zăplaz și…

(scriitoarei Ileana-Lucia Floran, in memoriam)

E liniște printre morminte,

Sub aripi îngropate-n lut;

În sufletul circumvolut

Nu mai e loc pentru cuvinte.

Prin noi suspină un rebut

De roze transformate-n flinte;

Sortăm, pragmatici, oseminte,

Din orologii ce-au durut.

Ce mult ne-apropie de cer

Un „Babilon“ de poezie –

Al întomnării levier;

Lumina ei, nicicând mai…

                            DLUI ION  LAZĂR DA COZA- REPLICĂ

Murim cu fiecare clipă

Dar încă nu ne-am pregătit…

De când ţi-a ferecat îmbrăţişarea

În piatra fără de ecou

Nu-mi mai e frică de tăcerea cea mare

Până să te atingă

Moartea era un înger orfan

Crescut strâmb

Plătit cu ziua să facă joburi murdare

Aud că l-ai învăţat blândeţea

Le spune oamenilor că nu e decât o trecere

Spre planeta unde plutesc serafimi

Nu te-ai schimbat

Te iubeau toţi

Numai tu puteai să te împrieteneşti cu moartea

Şi să mă faci să înţeleg

Doar copilul nătâng…

tot zbor şi zbor plutind înalt spre cer

e clasic gestul la o vârstă care

îţi porţi în suflet timpul efemer

şi casa precum melcul în spinare

e trendy s-abordezi un zâmbet roz

când şapte îşi întoarce către noi

un cântec scris în opt de Berlioz

şi-un patru travestit în cifra doi

şi uite-aşa înveţi mereu să numeri

s-aduni să scazi în simplă socoteală

s-aşezi un cinci cu aripile-n umeri

căzut apoi cu zece…

planeta unde toate formele de relief
mi-aduc aminte de tine
pământul cel bun
pe care gândurile mele au căzut
și-au prins rădăcini

pe Venus
nu se găsește nicio femeie
doar oglinzi
în care îți poți privi dorința
ca pe o mână întinsă ce îți dă drumul
bărcuță de hârtie 
ce nu poate pluti mai mult de-o clipă
și dintr-odată te simți
insuportabil de singur