Mai bătrână

[Nikol MerBreM]

De când ţi-a ferecat îmbrăţişarea
În piatra fără de ecou
Nu-mi mai e frică de tăcerea cea mare
Până să te atingă
Moartea era un înger orfan
Crescut strâmb
Plătit cu ziua să facă joburi murdare
Aud că l-ai învăţat blândeţea
Le spune oamenilor că nu e decât o trecere
Spre planeta unde plutesc serafimi
Nu te-ai schimbat
Te iubeau toţi
Numai tu puteai să te împrieteneşti cu moartea
Şi să mă faci să înţeleg
Doar copilul nătâng din mine
Mai are nevoie să înveţe din nou să meargă
De-o mână îl ţine Dumnezeu
Tu de cealaltă
Precum pruncii speriaţi de propriul trup
Înăbuş râsete în haine cernite
Tăinuiesc lacrimi în masca atotînţelegerii
Şi te rog prosteşte să mă ierţi
Pentru sângele roşu ce-mi clocoteşte încă-n vene
Ca un Zorba grecu-ndrăgostit de viaţă
Frământând sub tălpi
Ţărmul unei iubiri în furtună
Ştiu că tu m-ai iertat pentru toate
Şi că azi ai îndulcit heruvimii să-mi cânte
Însă eu de ziua mea fără tine
Sunt doar mai bătrână
Mamă!

[Nikol MerBreM]

Domnule Crețu, sunt bucuroasă că mi-ați trecut pragul, mulțumesc pentru lectură! "Dureros de tânără" nu mai sunt, nici nu ştiu de mi-aş mai dori, dar e drept că nici pragurile de care pomeniți nu le-am atins, deşi posibil să fi experimentat prematur nişte stări :). Neîmpliniri... câte strânge omul într-o viață... dar îmi rezerv dreptul de a-mi mai căuta împlinirile, pas cu pas, până la ultimul. Mă încăpățânez să învăț să nu tânjesc prea mult după ce n-am, poate nu reuşesc mereu :).

Cât despre marea dragoste, eu cred că nu o are nimeni :), cred câ e un bun comun, universal, din care furăm toți câte un crâmpei, mai mare, mai mic, după priceperi şi noroc :).

Poate părându-vă "dureros de tânără", titlul pare forțat. Cunosc oameni care de ziua lor se simt doar "mai bătrâni", eu până anul acesta, mă bucuram, mda, poate aveți dreptate, poate unele adevăruri vin odată cu vârsta... dar... ce ar fi să încercăm... să ne bucurăm, da, să ne bucurăm de ele?...

[Petre Ioan Crețu]

„Numai tu puteai să te împrieteneşti cu moartea” și „Şi te rog prosteşte să mă ierţi /Pentru sângele roşu ce-mi clocoteşte încă-n vene” (chiar dacă se cere iertare de la mamă) trădează femeia dureros de tânără, cumva neîmplinită.

E un adevăr, pe care abia acum îl înțeleg, când ajungem la 50 de ani tânjim după marea dragoste, când trecem de 60 de ani, devine disperare.

[Nikol MerBreM]

Vă mulțumesc pentru semnul de lectură, doamna Dorina!

[Nikol MerBreM]

Doamna Chitic, Crinu, domnule Văduva, domnule Burduşa, dragă trecerea! Mulţumesc!

Cu drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

:), nu. Pe o astfel de temă, e greu să-mi propun ceva, pot doar trăi şi exprima ce trăiesc, deşi eu sunt cam întotdeauna aşa.

Iară nu ştiu de comentariul dumneavoastră e de bine au ba :)?! Poate e timpul să tac puţin, cât cititorul să mă uite şi să devină iar critic :). Oricum matematica zice că, în ultima vreme, am cam înşelat-o cu poezia :),  şi mă vrea înapoi. Dar vă mărturisesc, domnule da Coza, că tare bine mi-e în inima cititorului, aşa bine că n-aş mai pleca, oricum de tot nu plec :)...

Cu drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Dragă Paul, lumina vine de la ea, aşa era, luminoasă!... Eu îţi mulţumesc că îmi primeşti emoţiile!

Cu drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Doamna Gina, cum să nu mă transform într-un copil vesel atunci când astfel de cuvinte vin de la o poetă care cântă pe notele sufletului meu :), încă neînvăţat a cânta răvăşitor?!

Cu drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Doamna Sofi, vă mărturisesc că atunci când am citit comentariul, am izbucnit în plâns, ca o eliberare, dar n-avea cum să fie altfel, ziua aceea... Vă mulţumesc pentru că poemul a ajuns până la dumneavoastră în forma în care l-am trăit, copleşitor... Şi pentru că mă vedeţi frumoasă, vă mulţumesc :), pentru că îmi vedeţi chipul de dincolo de chip, acela care are mereu un ochi care râde, unul care plânge...

Cu drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc, doamna Vasilisia, pentru urări, din nou, pentru inimioară :) şi pentru sugestii, am mai adăugat nişte aripi dar am redus din îngeri ;)!

Cu drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc încă o dată pentru urări, Laura! Şi pentru deschiderea în faţa sensibilităţii,  îţi mulţumesc!

Cu drag,

Nikol