E linişte...

[Camelia Ardelean]

(scriitoarei Ileana-Lucia Floran, in memoriam)

 

E liniște printre morminte,

Sub aripi îngropate-n lut;

În sufletul circumvolut

Nu mai e loc pentru cuvinte.

 

Prin noi suspină un rebut

De roze transformate-n flinte;

Sortăm, pragmatici, oseminte,

Din orologii ce-au durut.

 

Ce mult ne-apropie de cer

Un „Babilon“ de poezie –

Al întomnării levier;

 

Lumina ei, nicicând mai vie,

Purtată-n loc de giuvaier,

Ni-e orizont sau colivie.

 

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc tuturor celor care mi-au lăsat un semn de popas/apreciere în urma lecturării poeziei mele: Gina, Nicolae Văduva, Gabriela Ioniţă, Dorina Pop, Vasile Burduşa, Luminiţa Scotnotis, Mihaela Chitic, Agafia Drăgan! Îmbrăţişări prieteneşti!

Mulţumesc şi celor care mi-au citit poezia, dar nu au lăsat niciun semn al trecerii lor!

[Camelia Ardelean]

Valerian, îţi mulţumesc că te-ai alăturat momentelor de tristeţe care mi-au inspirat această poezie, chiar dacă opiniile noastre nu coincid întru totul, de această dată!

În ce priveşte cele 2 substantive de care spui, eu cred foarte mult în intuiţie ("inspiraţia" de moment), care nu greşeşte niciodată. Poezia fiindu-mi "dictată" de această "capacitate a conştiinţei", sunt convinsă că aşa trebuia să vină, probabil "ştia" ea de ce! Folosind, totusi, şi gândirea logică, nu găsesc nicio inadvertenţă: rozele - respectiv pacea (sufletească), liniştea etc., pot deveni "flinte" (nelinişte, teamă, sentimente negative, "războiul" cu noi înşine etc.), iar "levierul", având şi un sens figurat ("Ceea ce servește la depășirea unui obstacol, a unei rezistențe..." - DEX), poate fi, metaforic vorbind, asociat cu poezia, care "înlătură" sau ne ajută să depăşim "întomnarea" din suflet. Eu sunt adepta logicii şi în poezie, după cum vezi! :-) 

Am vrut să-ţi las şi eu semnul meu de lectură, dar am avut surpriza să constat că mi-e imposibil, comentariile fiindu-mi blocate, fiindcă m-ai scos din lista ta de prieteni (fără măcar o avertizare sau un semn de rămas-bun)! :-) De fapt, :-( Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, vă mulţumesc mult, mă onoraţi! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Nikol, poezia e cea mai frumoasă "colivie" care poate exista! Mulţumesc că te-ai alăturat "orizontului" pe care ea îl deschide, chiar şi în spatele gratiilor imaginare! :-) Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Doamna Lisia, vă mulţumesc că v-aţi alăturat "liniştii dintre morminte"! Cu preţuire,

PS: Referitor la forma de care spuneţi, trebuie să mărturisesc (sper să nu vă supăr!) că eu, din contră, prefer forma literară ("ni-e"), cealaltă ("ni-i") mi se pare mai potrivită în poezii populare, balade, doine etc. Este, desigur, doar o chestiune de gust personal, ambele fiind, de fapt, corecte!

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, doamna Sofy! Dumnezeu s-o odihnească, zic şi eu! Probabil că acum scrie versuri într-o lume mai bună, pentru îngeri... Mulţumesc mult de aprecieri! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Aşa e, Laura, în "oraşul tăcerii" e mereu linişte!... Mulţumesc de empatie şi versurile citate! Îmbrăţişări!

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, Valery, pentru că ai simţit... liniştea, pentru apreciere! Drag,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, Mihaela Suciu, pentru prezenţă, apreciere şi semn! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Vă mulţumesc, domnule Cicu, pentru popas şi rezonanţă (felul în care mi-aţi simţit versurile)! Preţuire,