Hibernală 3 (Măsură cu iz păunescian)

[Crinu Sorin Leşe]

S-a bătut moneda pentru flori de colţ
cum că ar purta-o... munţii la revere;
neavând o armă sprijinită-n glonţ
am urcat în pomul ultimelor mere.

Căutând soluţii pentru mucigai
preparam la colţuri praf de anatemă;
dar dedată morţii s-a strigat că ai
rotunjimi celeste, vieţii ca şi temă.

Că-n divorţ sămânţa a pierdut ulei
am vândut la presa dedicată firii;
ca prin altoire să culegem lei
se cultivă banii, versus trandafirii.

Rădăcina vie ce-a vărsat la nunţi
tu să iei din rodul risipit în glastră;
o să beau eu apa ce-a trecut de munţi;
hai să ne întoarcem către moartea noastră.

[Crinu Sorin Leşe]

Mulțam fain, Nikol MerBreM! Uitasem de piesă. O tot ascult de câteva ore :)))

[Crinu Sorin Leşe]

Nu am revenit asupra substantivului compus "flori-de-colț",deoarece în opinia mea sunt flori de colț.
Menirea colțului este rotundul, ca o paranteză :)

[Vasilisia Lazăr]

E frumoasă, dar ultima strofă are într-adevăr iz păunescian.

Observ că nu ați corectat...

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: Ca să modificați/reparați un text deja postat, dați click pe Opțiuni (dreapta-sus), bifați Editează Comentariu, retușați ce-i de retușat, apoi click pe Publicare Comentariu, dreapta-jos.

Poezie cu impact.

da Coza

[Nikol MerBreM]

Mi-a plăcut şi deşi este despre dez-nuntire, cea în care nu apa se transformă în vin, ci trandafirii se preschimbă în bani, citind, îmi răsună în cap cântecul despre nuntă, e drept, imposibilă, cel cântat de Şeicaru, pe versurile lui Păunescu; las aici link-ul:
https://youtu.be/rhoTfyljKEI

[Crinu Sorin Leşe]

:) se mulțumeşte frumos! Fiecare aveți dreptate :)

[Valeria Merca]

Am mai citit postarea aceasta și acum  observ că a mai apărut la sfârșitul fiecărui vers2 din fiecare strofă un soi de cratimă, căreia nu-i înțeleg rostul. Poezia mi-a plăcut mult, de la prima lectură. Eu știu că și punctuația e importantă în poezie și chiar ea ne pune în postura de a citi corect și  interpreta/ recita poezia. 

Eu vă felicit călduros pentru text!:)

[Ioniţă Gabriela]

RE-VE-REN-ŢĂ! ( nu ştiu ce să fac: să râd sau să plâng!) 

[Sofia Sincă]

Superb! Despre lumea cenușie, goală în care trăim, despre lumea distrugătoare a tot ce e pur, înălțător și frumos. Despre indiferență, ca un instrument de măsurat conștiințe.

Compozițional - sublim! Nu ști cum s-o iei: sarcastic, ironic sau elegiac. Ori toate la un loc.

Primele două versuri sunt magnifice... iar ultimul - un ultimatum dat omenirii.

Felicitări!

Sofi

[Mihaela Suciu]

Are un vers săltăreț care mie-mi place și... sună bine! Recunosc: „N-am înțeles chiar tot, dar or fi alții care pot...”