Vino viață și mă-nvață

Cum aș putea fi din nou

Un suflet născând speranță

Un munte născând ecou

Vino moarte și socoate

Câți pierduți sunt pe pământ

Fără umbră, fără…

Când în dunga nopții toamna își deschide larg buchetul

Arșițelor de departe, stinse-acum și domolite

Și-mi aduce toată poama ce păstrează-n  ea secretul

Sorilor născuți în vremea zeilor din stalactite

Eu mă duc printre coline să dau cerul la o parte…

Ridicolul hohoteşte deghizat,

Norocul joacă zaruri cu o  statuie,

Timpul îmi dă pauză,

Raţiunea scormoneşte disperată

Prin mǎștile  aruncate  -n rigolă

Câinii de pază  o latră frenetic,

Ea nu  știe că  strică liniştea în care

Poeţii se dizolvă în percepţia stării,

Inefabilul se produce,

Etericul poem

Îl aud,

Se naşte,

Foamea,

Foamea strigă,

Gunoaiele cântă bolnave,

O…

răcoarea fântânilor 

trebuie așezată pe pământ liniștit

la răscrucea drumurilor …

Parc-a trecut un veac de când nu te văzui.

Nu te-ai schimbat deloc, deși murit-au bujorii-n asfințit și vântul bălăngăne

niscaiva ghinde din gâtul stejarului sub care ne-am iubit.

S-a pustiit pământul de fântâni cu gust sălciu și de poieni cu tei înmiresmați.…

Cum aș putea eu face să înțeleg mai mult ?

M-ademenesc secunde spre plecare

Ploaia ma-ndeamnă să nu o mai ascult

Pe unde să-mi îndrept, deci, pașii, oare ?

Înțelepciunea viului mă copleșește

Stau singură-ntr-o barcă proptită de un…

Trec anii peste vreme și vremea peste ani –

nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,

la poarta neuitării doar lava din vulcani

cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.

Nici timpul nu…

Străine, vino la fereastră

Să-ți văd iar chipul resemnat

Și să îmi pui din nou în glastră

Un crin și un bujor bogat

Mai vreau, tristețea de pe chip

Să-ți iau, să mă-nfășor în ea

Și…

De șarpele acela cu un ochi galben, vreau să vă vorbesc

S-a târât într-o zi dinspre colțul casei și s-a încolăcit în covor , printre desene

Așa de bine, încât toți vizitatorii care mi-au intrat după aceea în cameră, au călcat pe el, când în sus, când în jos, fără ca el, șarpele să dea vreun semn . 

Ciudat, nu…

scrumiera

crematoriul

grijilor

de peste zi

mă ispitește

cu colții

umbrelor

din cretacic

eu nu port

aripile

lui Apollo

spun fățiș

ce gândesc

din spate

o voce

gâtuita

îmi aduce aminte

că şi cei din față

afirmă

de…

Sunt fiul Vrancei

sunt muntean 

din lutul Cozei plămădit  

din tată-n fiu

os de moșnean

cu munți și ape logodit.

În grai de doine-s îngânat               

în bătătură de oieri                   

Cănele,

plai îngemănat,     

frate mi-ai fost

până mai ieri.

Răsună bucium la…

copleșind preaplinul norilor

picăturile o iau la goana pe obrazul soarelui

dinspre seninul scurs în dârele ploii

fluturii …

E Luna-apusă-n ultimul pătrar

Pe colțul de eter monocromatic

Din efigia lui de mare star

Îi tot surâde-un Venus enigmatic

Nu e Pământul dus de pe aici

Nu i se va mișca nici o…

te-aștept cum în taină cerbul așteaptă

cerboaica visată sub clarul de lună...

coborând din serai, din treaptă în treaptă

pasul tău moale doar a dragoste sună...

mă-nvălui în mantia ta din parfumul

dulce ca suflarea unui prunc adormit

plutești în juru-mi ușoară ca fumul

și-mi mângâi obrazul cu dorul șoptit

te port pe brațe în noaptea fierbinte

tot mai departe de seraiul vrăjit...

îți fac din armonii de cântec veșminte

și-ți…

Ne strigă vara la pridvor, să ne-ntâlnim.

Mestecenii, cu vântul prin frunzare,

Își mestecă pe sub mustăți chemare,

Ne știu și ei.... și noi ne știm

Din timpuri vechi, ce dau să zboare,

Iar noi le tot oprim.

Te-aș invita, printre tăceri, la mine în verandă

Și ți-aș turna un ceai din samovar,

În mintea mea ți-aș ridica altar,

Iar mâinii tale i-aș închina…

torică borceanu pășea încet pe uliță

mersul abia simțit …

Trec anii prin viață și viața prin ani,

le simt înlăuntru dansând împreună

pe vatra de lavă din mitici vulcani,

când timpul iertării începe să-apună.

Mă-așez pe un brâu de tăcere uitat

în vagi amintiri refuzând mai vină…

Într-o zi, în infinit, s-a deschis o mare poartă

Ca o corolă de crin, albă, naltă și învoaltă

Ca o oază de creștin într-o dună din Sahara

Cu povară în declin fără să-și aprindă țara

Și se răsfăța în mijloc, de mulți să fie văzută…