Scrumiera

[bolache alexandru]

scrumiera
crematoriul
grijilor
de peste zi
mă ispitește
cu colții
umbrelor
din cretacic
eu nu port

aripile
lui Apollo
spun fățiș
ce gândesc
din spate
o voce
gâtuita
îmi aduce aminte
că şi cei din față
afirmă
de mult
același lucru
eu pe aceștia
din față
nu-i văd
e ca și cum
n-aș vedea
pădurea
de copaci
mă uit cu jind
la scrum
și parcă ard
în fiecare
fir de cristalin
din ochiul
care
a învățat
să uite
lacrimile

[bolache alexandru]

Mulţumesc pentru lectură, dragă Gina. Cine ştie?  Poate în curând...

[gina zaharia]

Scrumiera - noaptea în care ard grijile de peste zi, fântâna care le îneacă ori iarba arsă de secetă pe dealurile timpului...

Dar îmi place că ai spor în poezie. Pe când un alt volum? 

[bolache alexandru]

Dacă v-ați regăsit în această postare pe care cu umilință o numesc poezie, e vina dumneavoastră stimată doamnă Floare Arbore. Să nu dați vina pe mine. Eu am vrut doar sa surprind un moment din viața care era să mă părăsească. Glumesc. Am vrut doar sa vă mulțumesc pentru lectură și comentariu.

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru lectură și comentariu domnule Valerian.

[Ada Nemescu]

...şi tristeţea este o stare. Ne este lăsată anume, să lumineze bucuria altfel..

spor şi inspiraţie, aDa

[bolache alexandru]

Dragă Ada, mă bucur că avem în comun această afinitate... Deși ar trebui sa ne intristeze. Dat fiind termenul scrum

[Ada Nemescu]

*mă ispitește
cu colții
umbrelor*   frumoasă expresie într-o poezie păstrând arhitectura agreată de autor, această curgere/picurare a cuvintelor spre înţelesuri particulare, fiecare cititor fiind un receptor special...

p.s. şi eu am afinităţi cu temenul scrum, aDa 

[Dinca Valerian]

Da, un loc in care arderile (dezbaterile, confruntarile) sunt intense. Am citit si recitit cu placere