Marea Schimbare

[Monica Pester]

E Luna-apusă-n ultimul pătrar

Pe colțul de eter monocromatic

Din efigia lui de mare star

Îi tot surâde-un Venus enigmatic

Nu e Pământul dus de pe aici

Nu i se va mișca nici o maree

Doar ce e-n stilul geological admis

Atunci va fi o importantă cheie

Se vor trezi din Somnul Rațiunii

Monștrii ce trec izbindu-se-n atac

Și nu vor pregeta s-asmută câinii

Pe valurile-mulțimilor ce tac

Va fi o mare luptă pe tăcute

Desprinde-se-vor mulți din corpul lor

Și cei mai mulți din ei vor trece-n alte

Patternuri proprii dintr-un nou decor

Din ceruri, blânde ploi spăla-vor totul

Și tot va fi din nou, senin și înălțat

Deși marea schimbare e în aer

Se-așteaptă doar semnalul de restart

Ne vom deschide aripile-n cruce

Vom face totul pentru-acest Pământ

Ce ne-a hrănit și ne-a adus speranță

Și ce se schimbă-n el, în noi e sfânt.

[Monica Pester]

Mulțumesc frumos !. N-am cum să nu fiu de acord cu măcar 40% din judecata dvoastră. E drept am postat-o la prima mână, O voi relua !