Te-aș invita...

[Munteanu Manuela]

Ne strigă vara la pridvor, să ne-ntâlnim.
Mestecenii, cu vântul prin frunzare,
Își mestecă pe sub mustăți chemare,
Ne știu și ei.... și noi ne știm
Din timpuri vechi, ce dau să zboare,
Iar noi le tot oprim.

Te-aș invita, printre tăceri, la mine în verandă
Și ți-aș turna un ceai din samovar,
În mintea mea ți-aș ridica altar,
Iar mâinii tale i-aș închina ofrandă
Valul din părul meu, cu luciul ca de jar
Și-aromă de lavandă.

Mi-ai gâdila auzul cu vorbele-ți puține,
Dar eu, zâmbind, nici nu le-aș asculta.
Aș sta cu ochii pironiți pe gura ta,
Aș strecura prin gând buzele-ți fine,
Obraznic ți le-aș jefui și ți le-aș săruta
Cu un fior prin mine.

[Munteanu Manuela]

Mă bucur mult că v-a plăcut,  doamnă Ada Nemescu! Și mie mi-a plăcut să scriu. Vă mulțumesc!

[Ada Nemescu]

Am grăbit să te deschid, să citesc...

îmi place mult această joacă melodioasă, îndrăzneaţă, o hârjoană poetică plăcută, catifelată...

rămâne un fior..

aDa