Motto: "Poezia e o stare de spirit..." (Nichita Stănescu)

Senină-mi fuse zarea pân' acum,

Iar mersul, lin, pe restul cel de drum;

Și-mi lustruiam, în intimul meu for,

Medalia de cert învingător.

*

Dar vai, veni declinul din senin,

Din cer curat și de lumină plin:

Un nor răzleț, ivit ca de niciunde,

Seninul blând al zării mi-l ascunde.

Născu furtună noru-n răscolire,

Iar…

îți spun somn ușor

te țin în brațe să-ți suflu în păr să uiți de tot răul zilei

trecute

sunt ceasurile în care nici vântul nu mișcă pe străzi

o ursitoare întârzie

gara închide din porți

chiștoace înfrigurate de pașii soldaților veniți din permisii

se strâng unele în altele

așa cum se strâng roțile unui avion la plecare

așa cum se trage funia ce ține vaporul la mal

iubirea ta mă face să…

Aduceți mai aproape pădurea de foioase,

când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri

de jurăminte false, pe la răscruci rămase

la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înțelege că undeva, anume,…

Crapă zorii pe câmpie,  

Înghioldiți de macii roșii;

Neolitice cortegii

Își petrec tăcut strămoșii. …

Sunt fulg atras de stânca disperării,

Mă uit spre stele, stelele-au apus

Pe când, deschise-s portile plecării

Lăsând în urmă un destin răpus.

Nemuritori și liberi, la-nceput,

Credeam, avizi, în flăcările-vânt,

În vorbe-șoapte, zbor neîntrecut

Și-n razele altarului pământ.

Acum și liniștea mi-e spulberată,

Dar nu mă clatin când pășesc pe umbre,

Fac ziduri de oțel și, îmbătată

De miezul…

ai construit un zid între tine și lume,

dragostea nu mai e casa ta cu pașii ei înceți,

cu tăcerea ei înflorită

în spatele fiecărei realități există o alta,

un teritoriu cu obiecte fragile,

o fereastră deschisă către lume

pe unde intră ploaia,

un guler alb și gâtul lung al unei iluzii

și orele rebele pe care nu le poți înțelege

decât odată cu venirea serii

lumina unei scântei ieșind dintr-o…

Scriu cu buldozerul

în cariera unor inimi de piatră

scriu cu tancul istoriei

pe câmpul minat al condiției umane

scriu cu ultimul albatros

slava nemărginită a lui Dumnezeu

scriu cu sufletul

în…

deodată lumea noastră se rotea,

bezmetică părea, nepricepută,

ne ridica-n vârtej de peruzea

și ne-azvârlea în lanul de cucută 

otrava în clepsidră picura,

se prelingea pe umeri și pe coapse,

în inimi monoton se strecura,

dar ne cânta sonate pe sinapse

tu mă priveai atent, mistuitor,

mă legănam în zbor de foc, liană

și-n cântecul febril, năucitor

simțeam cum mă transform în…

ziua în care lumina se confundă cu tristețile

unei alte săptămâni ce așteaptă să-nceapă

să-și mănânce cu pătura-n cap diminețile

mă unge  omul care sunt din iubire și apă

mă las legănat de sunetul ploii pe biserica veche

în multele feluri în care nimeni nu înțelege

eu sunt convins că în lume nu am pereche

de aceea trăiesc și mă port de parcă iubirea mi-e lege

și nu pentru că am nevoie sau pur și simplu îmi…

obosită de freamăt

marea-și înghite valurile

adormind printre scoici

şi iluzii de sare

stele aprind candelabre

închid pleoapele lunii

ispite

în forme estompate

plutesc în derivă

nuntirea însuflețește văpăi

o mare cu țărmuri incerte

și-o dragoste albastră

care mă locuiește de-o vreme

– auroră pe cer întunecat

rouă netulburată de înfrângeri…

Măi, haiducule cu pană

La căciula cea rotată,

Adu-mi inima îndată

Și nu mi-o lăsa furată

De privirea ta șoimană!

Căpitan de hoți și vânturi,

Nu mi-o duce-n larga lume,

Cu galop de roib în spume,

Ca să strig prin văi, anume,

Să despic cer de pământuri!

De mi-i apărea în cale,

Jur că poposesc o seară…

Se scurge fără rost această vară,

noi îngropăm speranțele în doi,

doar vechile iluzii ne-mpresoară,

zicându-ne că suntem amândoi.

Dar drumurile noastre-s separate,

uitări rămân pe tot ce ne-a legat –…

Cingătoarea iertării,  pe drept,  i se cuvine păcatului

(O soră și-un frate,  prinși în dansul zdrobirii de inimă) -

Dumnezeiesc compromis!

Temeinicia justițiarilor e în declinul de ieri;

Pentru zel în făurirea justiției,  azi îi nesocotesc -

Mlădioasă sincronizare!

Eram singur între oameni;

Pentru barbarie,  ei m-au condamnat la singurătate -

Degenerativă răsplată!

Privește neaua moale din palma mea cea stângă!

Printre prăpăstii calde și munți săpați de ape,

Stau treze dulci alinturi, ce n-ar putea să frângă

Un dor... desprins din suflet, că nu mi-l mai încape.

Printre prăpăstii calde și munți săpați de ape,

Din raiul palmei mele se-nalț-un gând de înger,

Un dor desprins din suflet, că nu mi-l mai încape,…

(Cu plecăciune, confraţilor mei glorioşi)

*

Eu nu râvnesc la vreo coroană,

Căci am coroana mea de spini

Şi fruntea toată mi-i o rană

Din truda mea prin mărăcini.

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Căci moştenesc un biet ogor,

Averea mi-i o simplă pană

Şi-o filă smulsă din cotor.

Eu nu râvnesc la vreo coroană,

Căci dat îmi e să ar cu plugul;

Cât nu-s de rasă ariană,

Îmi strâng sărman…

Ploile îngenuncheau pe la porți,

cuvintele topite mai pluteau un timp,

între îmbrățișări restante,

doruri durute rupeau liniștea

propusă de soartă,

noi, niște postere în vitrina timpului

îngălbenim un spectacol uitat,

o iubire, o viață sau nimicul dintre noi.

Mâinile nu mai știu să mângâie,

vorbele au rătăcit…

ploaia deschide brazde adânci,

râul îi bea apa



bucuria aceea a ta născătoare de îngeri

se pierde pe cărarea nopții,

se amestecă cu ploaia,

întunericul înaintează, își dublează întunericul,

simți aripile unei păsări pe umeri



în labirintul întunecat al nopții totul se destramă

îngropat în propria umbră,…

dimineața am nevoie de carbohidrații

unei femei

nu-i poți spune la prima oră nimic în afară de

p.s.

îmi ești dragă

te iubesc înseamnă 

prea mult

florile ar putea să nu înțeleagă privirile noastre pierdute

dar zâmbetul pe care îl primesc reprezintă o victorie,

un câștig

rar ca un lucru de-al tău

ce mă face mereu să întârzii 

suntem un popor de eroi

noi, bărbații

accept…

Că valul urcă și coboară

marea este și nu este

de-aș fi piatră de moară

să macin ca o poveste

Marea este și nu este

respir prin gura mării

făr-a prinde de veste

ești aici în capul…