Se scurge fără rost această vară

[Corneliu Neagu]

Se scurge fără rost această vară,

noi îngropăm speranțele în doi,

doar vechile iluzii ne-mpresoară,

zicându-ne că suntem amândoi.

Dar drumurile noastre-s separate,

uitări rămân pe tot ce ne-a legat –

nu m-aștepta în poartă la cetate,

mă simt de jurăminte dezlegat.

 

Te amăgești crezând că poți reține,

din drumul său, destinul neștiut,

că ai putea, cu trucuri feminine,

să readuci prezentul ... din trecut.

Eu văd în față zile mai senine,

în urma mea las tot ce m-a sedus,

dar tu, călcând pe falsele-ți suspine,

mai speri să vezi trecutul readus.

 

Îți las în grijă clipele pierdute

ce stau de veghe-n visul adormit

pe nerostiri de vorbe resorbite

sub zâmbetu-ți ce pare mai rănit.

Dispari cu inima neîmpăcată,

lăsând speranțele pe umbra mea,

te văd uimit pierzându-te, deodată,

prin razele plecate dintr-o stea.

 

 

 

 

 

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Mi-a plăcut foarte mult comentariul dumneavoastră, stimată doamnă Nuta Crăciun. Denotă o înțelegere profundă a creației lirice, în general, care nu trebuie să fie o simplă destăinuire, așa cum bine ați remarcat, ci o exprimare estetică de rang mai înalt și mai profund. Vă mulțumesc cu gânduri alese și prietenie!

[Nuta Craciun]

Mi-a plăcut, ca de altfel cam tot ce postați, are substanță și se simte o mână de poet experimentat. 

Am citit și comentariile, în general le citesc fără să mă las neapărat influențată, doar pentru delectare. 

Am întâlnit mulți poeți are susțin cu oarece mândrie, că ei își scriu trăirile ... de parcă ce am trăi noi este poezie, dacă nu reușim să venim cu fantezia și imaginația noastră. Dumneavoastră ați spus atât de frumos că: ”poeziile pe care le scriu nu sunt ilustrări ale întâmplărilor din viața mea, ci doar ecouri ce vin dintr-o lume care, de fapt, nici nu există ca realitate fizică!” Da, poezia și eu cred că trebuie să fie ceva superior, nu doar o sinceritate cu caracter autobiografic. E normal să lăsăm în poezie o parte din noi, dar ea nu poate fi doar o simplă destăinuire. 

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Ana Cîmpeanu, ca întotdeauna, aveți dreptate, am dres într-un anume fel...Mulțumiri alese, cu prietenie și respect!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri cu aleasă prietenie, dragă colegă de condei Floare! Cât despre dezamăgiri ce să zic? Au fost atât de multe  încât acum nu mai au nici-un efect asupra mea, iar poeziile pe care le scriu nu sunt ilustrări ale întâmplărilor din viața mea, ci doar ecouri ce vin dintr-o lume care, de fapt, nici nu există ca realitate fizică!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, cu prietenie și respect! Pentru mine este o altă ficțiune pusă în versuri, cu speranța că va găsi ecouri plauzibile, prin asemănările cu viața reală a multora dintre noi!

[Corneliu Neagu]

O interesantă tălmăcire  a versurilor, eul liric lăsându-ne libertatea să găsim asemănări cu viața reală, aici totul fiind pură ficțiune! Vă mulțumesc, prietene Mihai Katin, pentru timpul petrecut citind aceste versuri, dându-le interpretări personale interesante și plauzibile!

[Vasilisia Lazăr]

O altă frumoasă poezie, pe aceleași note, dar cu o altă melodie. Am citit cu încântare. 

[Mihai Katin]

 

Te amăgești crezând că poți reține,

din drumul său, destinul neștiut,

că ai putea, cu trucuri feminine,

să readuci prezentul ... din trecut.

Eu văd în față zile mai senine,

în urma mea las tot ce m-a sedus,

dar tu, călcând pe falsele-ți suspine,

mai speri să vezi trecutul readus.

 ...probabil  ca  spiritul  feminin are acea putere de  a readuce  trecutul imbracandu-l  cu  forma unui  prezent  bizar,de ce n-ar  fi  asa? pentru   ca tot  femeii i  se lasa  ceva din prozele  vietii ,i se lasa cu  un ascuns  repros  dar  si cu  o  asnume  tristete  :

Îți las în grijă clipele pierdute

ce stau de veghe-n visul adormit

pe nerostiri de vorbe resorbite

sub zâmbetu-ți ce pare mai rănit.

Dispari cu inima înlăcrimată,

rămâi neînțeleasă-n urma mea,

te văd uimit pierzându-te, deodată,

în razele plecate dintr-o stea.

 

 ...este un minunat   poem al  verii  cu  noptile  ei  de nedormire si  de veghe!

cu pretuire!