drumul nopții spre o dimineață frumoasă

[petrut dan]

ziua în care lumina se confundă cu tristețile

unei alte săptămâni ce așteaptă să-nceapă

să-și mănânce cu pătura-n cap diminețile

mă unge  omul care sunt din iubire și apă

 

mă las legănat de sunetul ploii pe biserica veche

în multele feluri în care nimeni nu înțelege

eu sunt convins că în lume nu am pereche

de aceea trăiesc și mă port de parcă iubirea mi-e lege

 

și nu pentru că am nevoie sau pur și simplu îmi vine

doar știu că în dragoste

dumnezeu

n-ar mișca un deget măcar pentru tine sau mine

 

[petrut dan]

domnule Grig Salvan, mulțumesc pentru comentariul elaborat, considerație!

[Grig Salvan]

Reverie și melancolie. Meditație și filosofie.

Prima strofă cu o tușă vizuală de tablou renascentist de Durer, „lumina se confundă cu tristețile”, deși lumina e de obicei strălucire, bucurie, uneori lumina e apăsătoare, încărcată de un sentiment greu de tristețe.

Altă strofă, al vers remarcabil, de data asta cu un fundal sonor, „mă las legănat de sunetul ploii pe biserica veche”. Sentimentul pregnant de singurătate, de „nepereche”  

Iar în final sentimentul de totală responsabilitate în tot și nu doar în dragoste „dumnezeu n-a mișca un deget măcar pentru tine sau mine”

[bolache alexandru]

Da, la Semnal M mă gândeam...

[petrut dan]

p.s. Vasilisia, am stricat?)) Să-mi zici!

[petrut dan]

NU!

Bine întâi va zic să aveți o zi plină de lucruri bune!

-Nuța, de ex  gândește -te la zilele acelea cețoase sau când norii sunt atât de joși că lumina devine ireal de apăsătaore sau greu de găsit. Apoi, desigur că Dumnezeu nu mișcă niciun deget și nu numai în dragoste  ci în viață, Omul a lăsat legi principii și ne-a dat liberul arbitru, noi sunte cei care trebuie să facem altfel nu am fi noi cei răspunzători, păi ori facem noi ori Dumnezeu că nu se mai înțelege nimic)) Plus că ar interveni senzația de frustrare adică de ce faci pentru x și pentru y nu?Așa ca e f corect și normal să nu facă nimic , a făcut când și ce a trebuit și gata!Iar la faptul cu versul iubirea mi-e lege am vrut să accentuez ptr că azi nu prea mai vezi oameni să trăiască după legea asta, oriude ai privi nu prea găsești!, și din acest punct de vedere am zis că n am pereche!Și cu siguranță nu am!)) Așa cum nici tu  nu ai , nici Ana , aici de față sau Vasilisia, mai ales, nu prea găsești astfel de manifestare a iubirii și dincolo de viață, și fiecare dintre noi, manifestă iubirea unic și personal, cam asta am vrut să spun , dacă nu am reușit mai încercăm doamnă nu renunțăm)) Să ai o zi faină!

-Alex, dacă te gândeești la piesa Semnal M , e super, pe 27.07. s-au împlinit 24 de ani de când Iuliu Merc a a murit la Costinești, ei cântau acolo,  noi eram la Perla in Mamaia și-ți dai seama ce momente am trăit! Așa e , Nuța are dreptate să mă întrebe și tu ai dreptate dar sper să-mi dați și voi dreptate, să fim cu toții oameni drepți!)

-Ana, aș vrea să găsesc niște cuvinte mai dichisite să-ți răspund dar  renunț, nu pot nici să adaug nici să scot din ce ai spus, zi faină și ție!

-Vasilisia, oriunde merg,  orinude mă duc în poezie dau de tine!) Și mă bucur! Aaa, nici nu am observat atât de aproape sunt, ai dreptate , ca de obicei, mă uit acuș! Altfel, cuvintele tale (care) mișcă...) Sentimente!

-doamna Floarea Arbore, mulțumesc, sentimente și dvs!

- 

[Vasilisia Lazăr]

O poezie superbă care nu poate fi citită altfel decât pe dinăuntru. Trăim într-o lume a vidului, a fantoşelor lipsite de substanţă, a automatismului sau anomaliei, multe zile parcă nici nu mai au dimineți sau pur și simplu nu le mai vedem. Dar, în marea aceasta de gri, iubirea rămâne cea mai frumoasă muzică și, poate, singura lumină. 

mă unge omul care știu că-s făcut din iubire și apă

mă las legănat de sunetul ploii ce toacă spre biserica veche

în multele feluri în care lumea nu înțelege

Ce frumos!

Poate ar trebui puțin reformulat ca să nu repeți, în versuri alăturate, cuvântul „lumea”.

[bolache alexandru]

Nu știu de ce dar titlul poeziei m-a dus cu gândul la melodia Lungul drum al nopții către zi... Totuși  Nuța are dreptate... Cel puțin în legătură cu Dumnezeu.

[Nuta Craciun]

Cam greu de dus la capăt un vers așa de lung cu rimă, nu? 

Îmi place ”iubirea ca lege” si omul acela ”facut din iubire și apă” , m-au derutat însă câteva imagini, una ar fi:

”ziua în care lumina se confundă cu tristețile”, lumina parcă nu se poate confunda cu tristețea, în viziunea mea,

și: ”știu că în dragoste /dumnezeu /n-ar mișca un deget măcar pentru tine sau mine”. Oare?

Aa, și ar mai fi: 

”eu sunt convins că în lumea asta nu am pereche

și de-aia trăiesc și mă port de parcă iubirea mi-e lege”, păi dacă iubirea ți-e lege, atunci cu siguranță ” ai pereche”! :)