Eu nu râvnesc la vreo coroană

[Gheorghe Pârlea]

(Cu plecăciune, confraţilor mei glorioşi)

*

Eu nu râvnesc la vreo coroană,

Căci am coroana mea de spini

Şi fruntea toată mi-i o rană

Din truda mea prin mărăcini.

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Căci moştenesc un biet ogor,

Averea mi-i o simplă pană

Şi-o filă smulsă din cotor.

Eu nu râvnesc la vreo coroană,

Căci dat îmi e să ar cu plugul;

Cât nu-s de rasă ariană,

Îmi strâng sărman în pumn belşugul.

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Căci n-am blazonul de noblețe,

Nici de zidit nu am vreo Ană,

Deci muza n-o să mă răsfețe.

Eu nu râvnesc la vreo coroană,

Deci fără ea va fi să mor –

Cât stihul mi-i doar mie hrană,

Rămân doar scribul din popor .

Fiți voi cu aurul pe frunte

Cât gloria o să vă ție,

Eu – doar acel menit să-nfrunte

Anonimatul pe vecie.

Gheorghe Pârlea

[Gheorghe Pârlea]

...Vă sărut mâna, de două ori îndatorat! O dată pentru generozitatea aprecierii și o dată pentru...  Și o fac tot spășit, nedespovărat complet de vinovăția de a vă fi supărat.  

Cu prețuire!

[Gheorghe Pârlea]

Scriu totuși cu unealta omului simplu, generoasă Doamnă Ada Nemescu. O fac ca pe o terapie, mai ales acum, la vârsta când i se cere omului să nu cedeze lenei intelectuale (inactivarea minții). Elaborarea unui text, fie el simplu, angajează spiritul (și responsabilitatea, dacă îl expui altora). 

Sărut mâna, mereu, îndatorat amabilității Dvs.! 

[Gheorghe Pârlea]

Mulțumesc pentru timp și buna receptare, Dle Bolache Alexandru!

[Gheorghe Pârlea]

...Îmi surâde, Dna Manuela Munteanu, propunerea unei suplinitoare pentru absența Anei lui Manole din versul meu. Măcar pentru avantajul că înlocuitoarea (Ana Lugojana) pare a fi liberă... de genitiv. Dar mă tem că taman în asta stă... capcana pe care mi-o întindeți (lumea pe care o prefigurați pusă de ea la firavele mele picioare ar fi agasant de... masculină.

În privința calităților mele artistice, sunteți mult prea generoasă, dacă nu cumva e vorba de neputința mea în a mi le identifica (că după celebrul Sartre, modestia, pe care o invocați referitor la persoana mea, cică ar fi "apanajul mediocrității".  Vă mulțumesc mult (sărut mâna), și pentru interacțiunea poetică! Catrenul dvs. vă evidențiază umorul de calitate.  Îl rețin ca pe o dedicație care mă onorează.

[bolache alexandru]

Frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Știați că excesul de modestie anulează modestia? Și apoi, un stilou cu peniță de aur nu scrie întotdeauna și slove de aur. Știu, era o metaforă. :)

[Ada Nemescu]

Sunt de acord cu Manuela! Vă stă bine haina modestiei! 

Însă vă cunosc și admir suficient încât să recunosc un talent înnăscut dar și cizelat, cuvântul vă este unealtă în tot ce construiți scriind! 

aDa, cu drag

[Manuela Munteanu]

De nu râvniți la vreo coroană 

N-ar fi păcatu-așa de mare.

Însă,  o Ană Lugojană 

V-ar pune lumea la picioare. 

Eu sunt de părere că modestia este bună doar până acolo unde vă negați calitățile. Calități artistice de necontestat... Lectura a fost o plăcere. 

[Gheorghe Pârlea]

Îmi supraestimați averea mult prea generos, Dna Vasilisia Lazăr! Căci e diferență mare între o simplă pană și un... stilou cu peniță de aur (din care nasc versurile măiastre, între care si ale dvs.)

Îndatorat pentru timpul dăruit exercițiului meu! (Și, firește, aveți dreptate, voi scurta imediat cu o silabă versul cu pricina.) Sărut mâna! 

[Vasilisia Lazăr]

Averea mi-i o simplă pană

Şi-o filă smulsă din cotor.

Ce bogat sunteți! Iar asta o să vă ajute să-nfruntați anonimatul, pe vecie. Iar Ane zidiți mereu întru zămislirea frumosului, implicit apar și muzele. Felicitări!

Și neîncoronat va fi să mor –

Acest vers nu respectă ritmul poemei. Sugerez: 

Eu nu râvnesc la vreo coroană,/ Neîncoronat va fi să mor –