Tu mireasă dragă, unde-ţi este valsul?

Ochii-ţi sunt luceferi rătaciţi prin stele,

Sufletul te doare, nu poţi tine pasul

Dansul tău un  zbor frânt de rândunele.

Nu simţi armonia, freamătul din cântec,

Nu auzi vioara, pentru tine cântă,

Inima-i o rană, plânsul tău descântec,

Ciuta rătăcită ce spre-nalt se-avântă.

Chipul ca de ceară, lumânare stinsă,

Jalea curge-n tine clocotind prin vene,

Suferinţa surdă…

cresc ierburi din tine iubito
ca într-o nibelungă primăvară
când adoptăm pisici de mai
le creștem cu umbre
silențioase umbre adormite în sânul naturii
le vânăm ca pe cerbi
cu arcul și sulița
noi doi goliți de soare
într-un episod apocaliptic

cum ne gâdilă iarba genunchii iubito
de parcă nu ar ști
că o să facem dragoste în ea
de parcă nu ar ști ...

cum cresc umbre iubito
din tine
din noi

Aproape zilnic stări de fericire

se schimbă-n deprimări, dezamăgiri

când înfloresc ciulinii prin iubire

şi se rotesc apusuri în priviri.

Trudim neputincioşi într-o ispită

păcătuind cu rost şi fără rost,

sperând să fie clipa mai grăbită

în zbor de fluturi fără adăpost.

Cad curcubeie-n umbre de trădare

pădurile tresar lângă furtuni,

răpindu-ne din vis pe fiecare

când ploile-nfloresc lângă genuni.

Aproape zilnic…

ZÂMBEŞTE LUMEA DIN PICURI DE GENUNE

“sunt atât de frumos”

suspină candid un licurici

care-şi priveşte frizura într-un ciob de fulger

în degetar de galaxie violetă

bezna filtrează printre cozi de cometă 

copiază tandru…

Mă-ngroapă secunde

Greoi sub cuvânt

Adânc mă îngroapă

Pământ din pământ

Îmi taie secunda

Cuvânt în silabe

Te-ntoarce la pilda

Cu vacile slabe

Mă bâlbâie veacu’

‘n cuvântul stingher

Mai pune o piatră

E tot ce îţi cer

Mai pune sub piatră

Cuvânt scrijelit

Şi lasă-l acolo

Să stea la dospit

Şi poate-o să iasă

Din piatră în chin

Cuvânt-răstignitul

Pe-un trunchi de…

Simţea

un fel de exaltare

copilăroasă,

de năvală de tinereţe

şi toate drumurile

îi erau deschise

în mintea lui.

Îl găsea nepregătit.

După câteva clipe

de încordare

ca să prevină

lacrimile,

rămase nemişcat,

cu o privire uimită

suspendând

măsura timpului.

Din neclintita

lui tăcere

plutea

aceeaşi expresie

de atenţie

oprită în loc.

De prea grăbite,

într-o singură clipă,

imagini

dintr-o lume trecută

se prăbuşeau

sub pleoape.

Îşi auzea

tâmplele zvâcnind

sub o furie ascunsă,

ca o mustrare tăcută

că nu trecea

prin ochii lui

propria imagine.

Eroul a murit în zori,

după ora locală,

în ultimele zile ale războiului

sfârtecat de o mină,

în nisipul deşertului

dintr-o ţară îndepărtată.

Plecase voluntar

să-şi servească patria

(aşa au titrat cu litere mari ziarele).

De fapt îi mai trebuiau

câteva mii de euroi,

să-şi termine casa şi

să-şi trimită fiul la liceu

la oraş.

L-au înmormântat în cătunul său, uitat de lume,

cu drumuri desfundate

şi câini…

de la o vreme mă privesc

ca pe un lucru uitat în podul casei

(nici nu ştiam că există

şi că-l moştenesc de la tata)

ţin ochii larg deschişi cât să

încapă Dumnezeu

discreţia

sentimentele şi iubirea

a tot ce nu am cunoscut…

Pe poarta ruginită agăţată într-un singur sentiment

a intrat ieri o îndoială, un fel de nelinişte

fără să bată, fără să strige, fără .....

s-a aşezat pe verdele dintre noi,

am încercat s-o alung, zadarnic

avea într-o mâna promisiunile tale

şi în cealaltă aşteptările mele

le-a aruncat spre cer, zburau frumos

promisiunile tale spre undeva,

aşteptările mele s-au adunat una lângă alta

nu aveau aripi

erau pământene, erau trăirile…

spovedanie

dar vai…

Tăcea

cu aceeaşi

intensă nelinişte

şi privea în faţă

imaginile

cuvintelor gândurilor

cum treceau

prin el.

Cu un gust

de somn

într-o expresie

de mare odihnă,

vibra în adânc

un om fără amintiri,

un om

liber.

Cu strigăt

de surpriză

într-un freamăt

încă nestârnit,

cu o ultimă voinţă

de a se rupe,

cu un gest

de reîntoarcere

la viaţă,

se regăsea…

COŞMAR DIN BURTA PLANETEI

în boxă trupul timpului  

cruce în zidire nu mai aşează duhul

respiraţia clipei îmbracă doar ruine în mine

planeta a devenit prea strâmtă

şi comatoasă

lume amanetată  …

abia atunci am știut că aveam tălpi de aur

lucrate de un bijutier iscusit

în atelierul inimii

școala de ucenici era gratis…

mergea prin noaptea ghețarilor cu fălcii în mâini

căuta un cerc în care să se-nchidă

și un gram de zidiri

dar a confundat punctele cardinale…

i love you grandma

până la cer și-napoi

uite

cum îmi curge dragostea

peste mâinile tale

pic pic pic

această făptură niarne*

strălucind în aura-i de îngeraș

reușește să-mi separe

toate celelalte nimicuri

de…

Destinul chiar mă ştie pe de rost

eu însă nu-mi cunosc trecutul

cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost

dar Iuda la amândoi le dă sărutul



Eu totuşi nu-mi cunosc trecutul

prin viaţă trec ca trandafirul

în zori sub rouă fac pe-a mutul

iar…

aripi să-mi fie trupul tău peste umeri

să-mi poarte uitarea din săniile albastre ale cerului

alungă-mi codrii ochilor cu o suflare

privirea-mi să se împiedece doar de tumuli şi grinduri



minţi şi pentru mine când spui nu te iubesc

lovind furioasă cu bătăi de inimă în diguri

iar la ceasul când ielele se piaptănă printre…

DECEMBRIE  de Ionel Mony Constantin                                        DANTELĂ de Vasilisia Lazăr

Decembrie vine și-aduce cu sine                                                Decembrie pleacă şi duce cu sine

Tării decantate în șip argintiu                                                     Dantele ţesute în fir argintiu

Parfumuri extrase din dulci…