CHEIA

Ionel Mony Constantin

Azi ştiu cum e s- ajungi femeia

Aflată la apusul vieţii

Din care a rămas scânteia

Ce-o tachinează nătăfleţii

Pe când eram o domnişoară,

Mergând la braţ pe bulevard

Simţeam cum trupul se-nfioară.

Şi-n tine mă topesc şi ard

Te aşteptam seară de seară

Iar clipele-mi păreau prea lungi

Ai mei erau plecaţi din ţară

Şi ne iubeam ca doi nătângi

Când luna ne bătea-n fereastră

Primind…

Uită clipa ce te doare şi te-aşează, ţi-a fost dată

să te întăreşti în cuget, ce-a fost rău şi ce-a fost bine

te îndeamnă şi te iartă, suferinţa, mai bogată

starea să îţi întărească prin încrederea în tine...

N-ai cui să te plângi vreodată, nu e nimeni să te-asculte,

fiecare sieşi este călăuză-n tot ce face

după-nchipuirea Minţii, după ce greşeşte multe,

ca apoi să cântărească şi cu sine să…

Spiral, în visele mioape mă înfășor. Cer sidefiu

apasă umerii țărânii adânc în voalul de mireasă.

În taina vechilor…

cuvântul
urechea lui Dumnezeu
din nou
cântecul privighetorii
tratament la domiciliu

Costel Zăgan

mă zbat între dileme ca delfinul

zvârlit de valul fricii pe faleză,

îmi roade virusache buletinul

și viața-mi dă cu polonicu-n freză.

s-au dus pe copcă valsul și tangoul,

bătutul horii-n pas aniversar,

s-a dus gargara, moftul și…

păşesc desculţ

prin pădurea trăirii mele

întâlnesc lucruri care îmi plac

apoi

cele spinoase îmi sfâşie tălpile

învăţ să zâmbesc prin ceaţă

uneori îmi uit reverenţa binelui

atunci mă taie fanta

dintre două frunze

strâng lacrimile într-un ocean interior

acolo îmi spăl păcatele

discret

apoi le usuc la vedere

cum mai lucesc acum

degresate

le voi înscrie la cursuri de reconversie

în definitiv drumul e lung

câţiva…

pe acordurile lui Tremens

**************************

greu miros ce atârnă,

în colțul crâșmei negre,

din amurg și până-n zori,

dansăm pe acordurile lui Tremens.

lemnul mesei veștejit,

îți spune povești trecute,

de timp uitate

cu vagabonzi,bețivi și prostituate.

era odată unu Basté,

de cum soarele pe cer venea,

la noi pe poartă intra,

cerea Pernod și fuma opium.

cu oamenii era strâmb,…

Te întrebi de ce merg pe calea ferată

cu un pas înaintea zorilor,

de ce smulg toate buruienile așa încât să nu mai acopere speranțele

în goana lor printre spini,

și de ce arunc potcoavele cailor sălbatici

peste linia…

Mareea fără funduri icnește să îngroape

tot timpul într-o sferă. În urme risipite

stau resturi împreună, de miezuri dezlipite.

Doar aerul irumpe…

Sub mâini nomade timpul e un vasal în vis

Pe frunte cute aspre în mări ți se deznoadă

Și ochi sfioși angelici ți se deschid în nadă

Tot trupul se destinde și-adâncu-i iar permis

Nimic în vindecare nu este compromis

Plăceri cu vocea-n hățuri vor iarăși la paradă

Sub mâini nomade timpul e un vasal în vis

Pe frunte cute aspre în mări ți se deznoadă

Pe buze cresc vestale cuvântul neatins

Dansează infinitul în ochiul ce-o să…

Balerina este cioplită cu sufletul plin

Dansează după muzică impusă de condescendenți

Entitatea care are darul văzului nu mai poate orbi

Cubul de gheață din paharul umed

trezește în lumea rătăciților 

simțurile

Terapia pentru viață se termină

când se scrie începutul

Lichidul în care plutește viziunea creierului

este un eșec incolor inodor insipid

Trebuie să te arunci de pe un catafalc al absurdului

ca timpul să-ți incinereze…

Ochii întredeschiși văd un spectacol

pe jumătate

poți adormi poți să taci împăcat

să îngâni un cântec cu sufletul

te-nduri să râzi crud sub un val de nori

care vin ca o caravană misterioasă

Nu cad fructele sacre

sub săgețile suspiciunii

din vulnerabilitatea momentului

trec prin umezeala unei lacrimi

Le-ai simțit zbuciumul

și din apropiere și din depărtare

pot urca în inima cuiva

și așa

aduc liniștea…

Anagramă

de Ion Lazăr da Coza

avusese număr

această uşă

se vede clar după cele două găuri strâmbe…

Par stâncile din Éire* fantastice menhire,

peste talazuri de ocean și amintire;

Și-un murmur vechi, sacerdotal

aud vibrând înalt și abisal;

Costișe albe, vântoase și cuminți

ascund vertebre de…

Prin templul măștilor profund uitate

m-avânt cu pasul cerbului de nori,

să nu rănesc vreun toporaș sau gâză,

să nu destram înmuguriții zori

ce se-mpletesc pe ramuri sângerate.

E liniște de…

Desprinde-te de stratul de flori al încheierii

Și-aprinde, te rog, focul ce m-a urcat pe rug,

De friguri șterge-ți ochii cu palmele tăcerii,

Deschide bluza pielii și lasă-mă să sug.

O să-ți mai cânt o vreme, fierbinte, simfonia

Depusă-n sedimente de oase…

Am văzut în lumea virtualului balaurul

ce sălășuiește în peștera lui semiobscură.

El pictează sincretic, îmbinând ocrul cu negru:

canari zburând, vulturi în colivii;

elefanți pitici, deveniți mamuți lânoși, în lumina…