pe acordurile lui Tremens

[Popescu Albert-Sebastien]

pe acordurile lui Tremens
**************************
greu miros ce atârnă,
în colțul crâșmei negre,
din amurg și până-n zori,
dansăm pe acordurile lui Tremens.

lemnul mesei veștejit,
îți spune povești trecute,
de timp uitate
cu vagabonzi,bețivi și prostituate.

era odată unu Basté,
de cum soarele pe cer venea,
la noi pe poartă intra,
cerea Pernod și fuma opium.

cu oamenii era strâmb,
prefera și ridica paharul,
un personaj excentric,
în loc de fular în jurul gâtului avea pisică.

se vedea un călător,
vorbea de navigație,
în locuri de mulți neștiute,
cu timpul cunoștiințe pierdute.

[Chris]

textul este scris in stilul specific autorului, aceeasi atmosfera sumbra, cu "miros greu"

sunt cateva exprimari pe care le-as fi schimbat, dar aceasta este viziunea autorului

mi-a placut

[Mihaela Popa]

 delirum tremens

"cu oamenii era strâmb,
prefera și ridica paharul,
un personaj excentric,
în loc de fular în jurul gâtului avea pisică."

cu imagini suprarealiste

"

[Valeria Merca]

„Delirium tremens”- o temă prezentă în poezia actuală. Un text reușit.

[Vasilisia Lazăr]

Sub aburii licorii lui Bachus, poveștile devin uneori pescărești. Și câte n-ar putea povesti lemnul mesei vestejit!...

Mi-a plăcut atmosfera creată.

Corect: cunoștințe

[Sofia Sincă]

Un amestec dintre arhaic și contemporan. Poezia are ceva, ce te face să zobovești asupra ei, deși se pierde în stiluri. De fapt este o versificație, pe fond de traume sufletești sau fizice, pur și simplu în urma bețiilor, de transformare a sentimentelor.

Tehnica folosită, neclară.

Am citit cu interes,

Sofi

[Reus]

Interesantă ipostază a eroului liric, mahmură... sau nu despre el e vorba? Cum nu i-am spune, tot erou liric rămâne.