Cheia

[Ionel Mony Constantin]

CHEIA

Ionel Mony Constantin

Azi ştiu cum e s- ajungi femeia
Aflată la apusul vieţii
Din care a rămas scânteia
Ce-o tachinează nătăfleţii

Pe când eram o domnişoară,
Mergând la braţ pe bulevard
Simţeam cum trupul se-nfioară.
Şi-n tine mă topesc şi ard

Te aşteptam seară de seară
Iar clipele-mi păreau prea lungi
Ai mei erau plecaţi din ţară
Şi ne iubeam ca doi nătângi

Când luna ne bătea-n fereastră
Primind mesaje de la ei
Aveam pentru iubirea noastră
Păstrat un lanţ întreg de chei

Au revenit după o vară
Iar mama s-a mirat că m-a
Văzut puţin mai rotunjoară

Dar cheia tot nu o găsea

De mult e dusă ziua-aceea
Când tu băteai la uşa mea
Iar eu păstram pitită cheia
Într-o cutie de halva.

•

[Vasilisia Lazăr]

Ce vremuri, domnule, ce vremuri! :)

[Chris]

:)) amuzant ca de obicei

[Valeria Merca]

Nostalgii... nostalgii/ Sățioase și hazlii! :)

Drag popasul.

[Sofia Sincă]

O versificație drăguță. De tip arhaic și tema și aranjamentul versului, cu tenta ironică nelipsită.

Îmi amintesc cutiile de halva... Altă viață!

Am citit cu multă plăcere,

Sofi