Pe prichiciul de la sobă

Două mâţe stau de vorbă…

Iubito, iar intrăm în sărbători

Cu vraja lor patetic de duioasă

De Paşte devenim risipitori

Şi ne-nnoim în fiecare casă…

am luat bilet la un spectacol. Nu-i aflam numele

decât la sfârşit. Aveam doar 10 lei la mine şi el 

costa 11. M-a lăsat să intru în sala plină de scaune

goale, să mă aşez pe unul plin de mine şi să fac

linişte. Spectacolul începe. Nici nu ştiu ce era. Un

actor cobora de pe scenă urcând direct spre mine.

Bolborosea întruna, în atenţia celorlalţi şi şi-a înfipt

ghearele în gâtul meu de parcă jucam un rol şi…

Nu vreau să mă-nţelegi greşit

lumea creată de mine e diferită

de lumea în care trăim împreună

aici privesc pescăruşii când se aruncă

în valuri dând la o parte cu aripile

razele de soare

îi văd cum ies din adâncuri purtând

pe cap o coroană de rouă

întind mâinile să le prind umbra

închid ochii să mă pot bucura fără să vreau

crâmpeie de cer

fără să-mi cadă albastrul pe frunte

în lumea mea munţii par suflete rătăcite în…

pline de ochi

din văzutul trupului meu

n-au rămas decât niște scrieri

pe care el

în zilele când fluturii invadează mansarda

le așterne pe bucățele mici de hârtie

cuvintele se panichează uneori

zboruri mici le salvează

și-atunci inima soarelui se sfărâmă

din lumină se nasc drumuri

pentru pașii stelelor căzătoare

din fiecare moarte el culege un sens

până în ziua…

Azi simt c-am înflorit

pe dinăuntru

de parcă

pomii-n floare-au izbucnit

şi s-au mutat în curtea mea de taină,

iar cei de prin grădină au pierit

Îmi port pe cale bucuria lină,

grădinii pomii vreau să îi întorc,

primind în schimb o noapte mai senină

pe care cerului eu să i-o torc

Mângâi cu palma mâţişorii fragezi -

vreau în căuş căpşorul  să  le –ncapă -

şi-ncet plutesc în…

cicatrizate ramuri 



unduiesc nefiresc albastrul



înălțimimilor ude



le alunecă lumina în pocalul mugurilor



rătăcitoare prin frunze



taina rădăcinilor amare



dăruind cuvinte



zidesc cetatea degetelor albe



în iarba ce ți-a ascultat pașii



desfrunzind dorul în rana ochilor



deasupra pădurii



e ora când privighetoarea sfâșie lumina lunii …

lumina aceea degrade mă ucide

seamănă cu o închisoare a păsărilor înălță triluri

din când în când un tăietor de voci decojește rama

îmi iau piciorul de lemn și mă pierd în mulțime

nu știi de unde vine oftatul

undeva este un tunel doar eu îl simt

lumea trece în căruțe de zgomot mai mici mai șirete

pe agenda ta calendare cuarțate

schepsis cu cretă roșie și multe linii întrerupte apoi simbolul păcii

în faza de…

pentru că direcţia spre care mă-ndrept

e un gol într-o mare de mort pământ

în clipa asta îmi voi crucifica rana duhului

voi poposi în timpul fântânii

în care mi-ascult veşniciile

nenumăratele semne de circulaţie ale creierului

voi însufleţi între rugăciunile dulci de culori

un spin stors de lacrimă

în timp ce-mi hotărâţi punctul viclean

am să curg înlăuntrul sevei o urmă intactă

sinele întreabă

înţelepciunea suprapune…

  *

casa mea

beată de lumină

plânge 

cu ferestrele spre…

Când primăvara rău te năuceşte

Şi crezi că nu-i nici urmă de scăpare,

Pe bolta ta nu mai răsare soare

Îţi spui în gând: "Fii veselă, zâmbeşte!"

Când te întrebi de nu-i păcat că puntea

Pe care-aţi construit-o cu migală

Se năruie-ntr-o clipă, triumfală...

Îţi spui în gând: "Nu dispera! Sus, fruntea!"

Când, în sfârşit...,nici somnul nu mai vine,

Chiar steaua-ţi adorată stă pitită,

Te-ntorci în timp la zilele…

Începutul de Om tresaltă fericit, mușcând din viață bucăți mari, pe care le înghite aproape nemestecate, în timp ce, cu cealaltă mână, caută febril o altă bucată. Mai mare. Privește universul în ochi și îi cere să I se supună. Tot e al lui. Tot! Fără Dumnezeu.

Cuprinsul de om ia în fugă, absent, câteva imbucaturi de viață, dă doi dumicați copilului (mai mult de jumătate rămâne în farfurie) și fuge, în mare grabă, la muncă.

Sfârșitul de om stă așezat la…

Eu sunt un fel de pui de hun,

Că niciun drum nu mă înclină,

Îmi trece zilnic prin plămân

Un cal de stepă fără splină.

Am fost purtat în sac, ascuns,

De tatăl meu stârnind pustiu,

Când apa morții l-a ajuns

Cu cal cu tot,  aici, pe Jiu.

De-atunci îmi sună-a nechezat

De mânji, din munții lumii, breji...

Pe malul apei l-a lăsat,

Plângându-l, oastea de viteji.

Purtat în șa de vânt…

Toată ziua

în parc, pe banca

cu soarele ce mă izbea

în ceafă

şi ochii plecaţi

spre gândurile de tine.

A venit noaptea.

mi-am antamat trupul

în alt pat

să doarmă,

să mi-l găsesc

dimineaţa pe terasa

cu aburii cafelei

şi rotocoale de fum

aruncaţi în zare

după…

știi cum e să tresari în cuvânt

să vezi dinaintea ta miriști de liniște

trăindu-și idilele în zorii iubirii;

cândva mă voi naște în trupul culorii

ca o nimfă,

în trunchiuri anonime voi pune o parte din Dumnezeul meu

să doară seva lor frângându-și ramurile în carne,

o sete verde îmi îmbracă nudul

din ploi răzlețe am strâns mănunchi de vise,

cum e să fii la piciorul pădurii

să asculți pământul golit de orice grijă

cu…

În seara asta domnişoară te invit la cină

vom fi serviţi cu dor din stele căzătoare,

vom auzi trecând doar vântul în surdină

şi-o să te-ating uşor cu-a sufletului floare.

Am să-ţi vorbesc de tot ce mă frământă

stând mult mai liniştit prin gândurile tale

fără să-ntreb de ce, doar inima te-ascultă

când lacrimi sidefii pe-obraji ţi se prăvale.

Te voi ruga să-mi ierţi gătitul prin iubire

atâtea nepriceperi îmi sunt…

mă simt în stare să fiu toamnă

sunt numai doamnă…