trenul

[bolache alexandru]

trenul acela nu avea întârziere
de fapt venea cu mult
mult înainte
și foarte puțini se urcau
unii aveau doar cămașa pe ei
alții mai aveau speranțe
și trăgeau de ele
cu patimă

erau și blatiști
se urcau pentru o stație două
vindeau iluzii
sau furau câte un vis
din amintirile lăsate
nesupravegheate
când erau prinși dădeau șpagă
sau făceau bișniță
un leu o aripă
doi lei un vis
trei lei un destin

[bolache alexandru]

Mulțumesc Angi!

[Chris]

Frumos, am citit cu plăcere,...

[bolache alexandru]

Mulțumesc încă o dată domnule da Coza,mulțumesc Corina ,mulțumesc doamna Iris ,mulțumesc doamna Sofia Sincă.Sărbători fericite !

[Corina Militaru]

Minunat! Mi-a plăcut! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Cel mai mare blatist/bișnițar e D-zeu. Prea vedem în jur destine de trei parale (fie tragice, fie ridicole).

Poezia-ți este de zece lei

Drag,

da Coza

[Sofia Sincă]

Trenul vieţii tratat cu mult romantism în acest poem.

Structura versului copleşeşte cu savoarea poetică.

Admiraţie!

Sofy

[bolache alexandru]

mulțumesc mult Gina și Gabriela,mulțumesc doamnă Vasilisia!

[Gabriela Grădinariu]

Mi-a amintit de ''Viața pe un peron" a lui Paler. Frumoasă haină metaforică pentru reflecții existențiale!

[Vasilisia Lazăr]

Toată viaţa m-am uitat la trenurile care vin şi pleacă din gară. Accelerat, personal, rapid, cine le mai deosebeşte? Şi totuşi niciodată n-am îndrăznit să urc. Păreau fie prea luxoase, fie prea sărăcacioase pentru mine. Nu-mi găsesc locul în lumea aceasta plină de trenuri. Probabil nici n-am să recunosc trenul albastru, când va opri în gară, dacă nu cumva a trecut. O să cred că e un tren ca oricare altul, între miile de trenuri ale lumii. Deşi trenul acela e doar al meu, va pleca complet gol din staţie, sau poate va urca un alt pasager, care nici el nu şi-a recunoscut trenul lui albastru, dar cui îi mai pasă? E un lucru frecvent să încurci trenurile în gară. E mult mai simplu să stai să le priveşti; mai ales vara, stai întins pe iarbă, asculţi greierii si din când în când arunci o privire la trenuri... Unele sunt mai noi, vopsite cu grijă, cu roţile frumos nichelate, altele sunt pline de praf, le simti grele, stabile, parcă răsuflă greu, trenuri vechi, marfă de calitate, dar aspectul le strică toată frumuseţea lor de oţel forjat... Unele sunt sprintene, fluieră şmechereşte, te îmbie, te cheamă, altele ţipă doar neauzite de nimeni. Cel mai frumos si mai mândru tren, însă, e trenul deraiat, căutător de alte spaţii... (...)

:)

Sărbători fericite, Alexandru!

[gina zaharia]

Trenul ăsta merge cu viteza inimii, Alexandru!

Mă mândresc cu tine, colegule:)