până și limbile plictisite

 ale șoferilor matinali rămân suspendate

 între plafon și frâna de mână

 la roșu

 când tu

 nepăsătoare (din nou)

 banii nu ți-au ajuns nici săptămâna aceasta

să-ți cumperi o fustă întreagă

țopăi pe zebră

 ca pe un ștremeleag vertical

de ce m-aș mira

 dacă tocurile îți pipăie lasciv trânjii

iar silicoanele second

ți-au fost reșapate…

''Sorbind ne-ngăduitul amar gust de lumină,

cu spin de cui mi-e scrisul pe lut, la Eufrat.

Dacă-ți respir văzduhul, cât îți mai ești regină?

Ca-n gemă, duh și chipul cu stih ți le-am săpat.

Ninlil, șoptiri de trestii cucutelor din strună...

Cum doare-n verde cerul…

Cuvintele, răzbunătoare, s-au adunat pe hârtie

îmi colindă sufletul la început de primăvară

pe jumătate îngropat în păcatele de ieri

strânse cu grijă sub lespedea unui vis.

mâna refuză pixul îngheţat pe cuvântul „fericire”,

stâlcit de prefexiul „ne”

inima coboară spre asfinţit

ciocârlia aduce ghiocelul plăpând

mi-l aşterne pe ochii sufletului încet

ca o adiere a vremii lăsată la cumpăna…

ciocănitorile bat darabana în lemnul înghețat al pădurii 

copacii cadavre mumificate cu brațele spre cer 

se răsucesc de durere 

rătăcesc prin păduri bezmetice cu rădăcini crescute invers 

le zâmbesc umbrelor alerg cu (i)ele de mână peste morminte ascunse 

într-o poiană păianjenul cu cruce își depune ouăle pe sânul stâng al unei femei 

în lunile ce vin vor ecloza inimi de lut arse de…

Am nevoie de două silabe să termin cuvântul,

de două tăceri să-mi pot odihni într-o frază

buzele obosite de implorări, oprind avântul

mâinilor plecate pe trup când se-noptează.

Gândul în vâltorile minţii nu găseşte scăpare,

amintirile sunt corăbii naufragiate-n trecut,

în amontele vieţii se uită, se trăieşte, se moare

de dragul aceluiaşi sens printre vise pierdut.

Aerul nerespirat se-ncolăceşte pe fiecare gest

ca un…

Pe coastă, fantomatic, clipește ritmic farul,

povestea o împarte cu malul trist, ciuntit; 

când uneori, fugară, o umbră-și poartă-amarul 

spre valuri, cu lumina-i spre freamătul șoptit

mişc privirile dintr-un colţ într-altul

şi nu spun nimic

am o teamă stranie şi

teama asta

mă face să-l rog pe Dumnezeu

să se aşeze pe patul în care

cândva

o visam pe mama

dragostea mea poate fi unicul detaliu din noapte

care să-mi amintească cine sunt

ce bine ar fi să fie totul la fel

prin lumina lumânărilor aprinse

văd un chip şi mult prea mult întuneric

cineva păşeşte prin interiorul meu

ca…

Un menestrel al nopții ținându-și chrotta-n mână,

Cânta de dragoste, cum știu cânta, truverii... 

Se-ncumeta mareea, să crească-n plină lună 

Despintecându-și valul, sub ochii primăverii...



Pe strunele întinse, mai mângâia prăgușul,

Nestăpânit o clipă, de propria-i nevropă,

De rotunjimi convexe, se rușina apusul

Și cântul ars de dor, se tânguia-n sincopă.



Jongla durerea-i…

când două inimi se roagă

lumina pătrunde prin zidul

ce împarte tăcerea în cântec şi piatră

ploi de stele  născute din nopţi abisale

sfarmă tronurile de nisip ale orelor

săbiile chipurilor frumoase

amuţesc în oglinzile palmelor înlăcrimate

deşerturi înfloresc din visele

creionate în amintirile fetei morgana

când două inimi se roagă

îngerii sculptează zborul în armura de piatră

Ella Grecu

nu există decât lumea din oglindă

cu surâsul ei autodidact

am schimbat (sub)stratul cu o paranteză șchioapă

/din mine însumi nu pot ieși/

cel ce îmi soarbe sufletul în doze de măsurat

sublimul se divide cu un număr impar

din apa oglinzii cuvintele îmi urăsc hedonismul

stă chiar între braţele tale

(coloane de infinit)

şi îţi flutură zeflemea mintea

cu amintiri ancestrale

dinainte de Hristos

eşti într-un montagne russe nebun

accelerată 3G

între tine şi mine

uneori cu capul în jos

alteori cu inima în sus

şi nicio lege fizică

nu te poate opri

să-mi despachetezi în vreun fel

gaura neagră în care autoexilat

te aştept

la capăt de…

Pre numele lui, Sanherib

lăuta-și grăia spre Regină:

''La noapte

o să-nflorească mărul,

timp alb care doare,

că tu ești Regină,

iar eu doar…

viața îmi cântă din nardul care crește în cuibul pielii

n-am învățat să ascult moartea

mult mai tandră

mă ispitește cu preaplinul lirei lui Orfeu

Dumnezeu îmi țese o margine a eului

pânza  șterge obrajii iubirii mele pentru tine

în zilele cu arșiță

lutul e sortit să rămână la pândă

la umbra de plumb a îngerului căzut

tu

mergi pe sânii mei…

Mi-am rătăcit privirea, o clipă, între stele,

Mânat de-o călăuză cu gândul în atele -

Pe  înălţimi afunde îşi sapă taina loc,

Armate de luceferi mă-mbie cu noroc;

Din pântecele umbrei, nasc pietre de hotar

Ce răspândesc, pe boltă, sclipiri de felinar;

Pe-alei de vis adie un vânt cu iz ceresc

De-mi farmecă simţirea cu un fior firesc.

Mi-e rece! Nu e teamă!? Aprind în grabă focul

Ce pâlpâie sălbatic... Ne-nţelegându-i…

De-atâta foame îmi e sete iară

De câmpu-n larguri și de iarbă verde.

S-avântă palid Soarele pe-afară

Iar nepăsarea iarăși nu mă vede.…

hai să prelungim iubirea până la rod
încă o viață
din miezul necopt al privirii
să ne deschidem în sâmburi petale

Urma gândului tău o răsfrâng mângâiată,

desenând cerc vicios

pe nisipul plin

de globurile clipelor de altădată.



Cercul îl îmbăiez în lumina de sărut,

lumină extrasă cu forţa

din felinarul imaginii tale

încastrate în coastele mele,

până extrag viciul din forma-i adâncă de hău,

dezvăluind lumii perfecţiunea cercului dezbărat.



Cercul dezviciat îl voi pluti în calea zborului,

cu pene smulse din sufletul îngerilor

îmbrăcând…

am trecut dincolo de porți

șerpii  mi-au făcut loc pe un scaun

o fotografie 3D îmi dă senzația că trăiești

toți spun că nu e așa

altfel soarele ar răsări din ochiul tău stâng

și ar apune pe obrazul unui gușter

așa se naște

când trece o bătrână strada

și un șofer oprește la trecerea de pietoni

între coapsele alfabetului chirilic 

șoferul o  ceartă

ba chiar înjură

norocul  ei că nu știe românește

a…

Încerc să uit câte puţin cărarea

dintre tăcere şi cuvinte

să mă strecor ca o armură veche

între săbii ruginite

galopul cailor prin câmpiile aride înalţă praful

până dincolo de priviri

simplu soldat cu speranţa zilei de mâine crestată

cu destinul în vârf de suliţă neagră aruncată aiurea

omul cu ochi obosiţi

hărţuit de grindina stelelor

nepăsarea păsărilor ce trec spre lumină m-a învins

gestul rănit de părerea de rău

l-am…

Mai lasă-mi timp s-ating gândul în șoaptă

Să-i amprentez iubirea-n stih și cânt, 

Strigându-i cerului căzut pe buza coaptă

Să-nghețe flori de lacrimi, în cuvânt