Darabana sufletelor

[Marcel Vişa]

ciocănitorile bat darabana în lemnul înghețat al pădurii 
copacii cadavre mumificate cu brațele spre cer 
se răsucesc de durere 
rătăcesc prin păduri bezmetice cu rădăcini crescute invers 
le zâmbesc umbrelor alerg cu (i)ele de mână peste morminte ascunse 
într-o poiană păianjenul cu cruce își depune ouăle pe sânul stâng al unei femei 
în lunile ce vin vor ecloza inimi de lut arse de soarele dragostei 
presimt că mă voi îndrăgosti de un cadavru jumătate ieșit din mine 
voi naște un alt eu ce mă va canibaliza de viu 
se va hrăni nopți la rând cu țesuturile tăcerii mele 
va bea sângele blocat prin vene

ce primăvară macabră 
copii ciudați cresc din iad 
urcă treptele durerii evadând din cernoziomul rece 
își vor ucide mamele 
dumnezeii 
se vor sinucide apropiindu-se de soare 
vor înghiți lumina în cantități greu digerabile 
supradoză de fotosinteză 
vor cunoaște sevrajul în noaptea eternă a liniștii mute 
"copii copaci" vine și el de undeva 
doar ciocănitorile vor încerca să le scoată ochii din orbitele înghețate 
în căutare de suflete 
un plâns etern va pluti deasupra pădurii de piatră

[Marcel Vişa]

Ma bucur ca v-a plăcut. Mulțumesc pentru popas!

[Marcel Vişa]

[bolache alexandru]

Imagini sumbre dar interesante...

[Ion Lazăr da Coza]

Imagini voit șocante, de aceea diminuează lirismul.

Place, totuși.

da Coza

[Sofia Sincă]

Nervi de primăvară. O viziune apăsătoare despre primăvară, pesimistă. Multiple inversiuni ale universului, într-un limbaj literar care particularizează poemul.  Confesiune elegiacă pe tema primăverii.

Și totuși îmi amintește de Nichita.

Am citit și am apreciat.

Sofy