Floare de lumină  ce-nfloreşti în mine   

Când te ud cu lacrimi din nestinsul dor,

Ploaie de nuanţe... în culori carmine

Îmi inunzi artere-n  nesfârşit izvor.



Rătăceşti prin suflet ca o primăvară,            

Răscoleşti simţiri, cad şi mă adun,

Alteori mă tulburi, griji mă-mpresoară

C-ai putea să pleci  far' să te-ncunun.



Te iubesc cum luna îşi iubeşte cerul,

Pescăruşii – marea,  eminescian,

De nu te-aş avea, eu,…

Tresar în dimineţi cu ploaie,

în teama dusă la extrem

de umbre-ascunse în odaie

şi-n logica unui blestem.

Degeaba strig, strada-i pustie

ochii privesc un alt decor,

şi plouă ca-ntr-o nebunie

când nu-i nimic întâmplător.

Se sting luminile-n vitrine,

se-aruncă vise la gunoi,

printre tăcerile din mine

se-aude-al ploilor şuvoi.

Sunt singur şi îmi este teamă

din nou în lumea ta-i târziu,

sub…

   - în memoria lui Mihai Eminescu -

Din vechile catarge în unduiri de…

masca

somnului din gene,

mă trage

ochiul să pornesc

(ca-n viaţă)

drumuri lungi, încrucişate,

pietre, gropi

şi furtuni stavilă puse

râuri cu doruri ascunse

în păduri, susur izvorul

dintr-un cânt de păsărea,

cerbu-n cornu(te)-i sună

adunarea de flori multe,

albăstrele şi fragi dulci

la…

chipul tău refuzând orice interpretare

mi-e călăuză și astă seară

de-o parte și de alta frunze bolnave

ascund luminișul 

pâlcuri de vise prinse în baloți

o căruță fără vreme 

doi cai frângându-și zborul la jug

primesc povara ca pe o azimă 

în fond crucea nu e mai prejos

cu o octavă

deși mănânc pâinea cu mâinile îndreptate spre cer

te întreb despre visul tău

unde l-ai legat de a colorat zarea 

mă iei de…

am fost acolo

am văzut un inorog

legat cu franjuri rupte din realitate

de corn îi atârnau obiceiuri

un fel de talismane

 menite a apăra de minciună

molimă sau năpăstuirile barbare

i-am ascultat descântecul

păstrat în axila nopții

căruia i se-nchină vântul…

iar orga pare un mormânt ciudat al unui zeu rãtãcit

între caraiman şi poiana soarelui

sau poate e doar un faraon în cãutarea sfinxului

înainte ca acesta sã-şi gãseascã odihna din bucegi

chiar cu mult înainte de a se fi inventat visarea

martor la trecerea raiului pe pãmânt

este podeaua plinã de praf stelar

pe alocuri încã mai pãstreazã urme de îngeri

alãturi de cuvintele frumos legate a rugãciune

mâini împreunate şi acele cãutãri ale înaltului…

Pe Muntele Golgota

Pe Muntele Golgota-n sus,

de aur inima având,

Crucea de lemn căra Iisus,

lovit, hulit, din greu oftând...

Sub Crucea grea, dulce povară,

mergea pe calea mântuirii

tăcut, sub ploaia de ocară,

ducând păcatul omenirii...

Iar astăzi, plini de vanitate,

din aur cruci la gât ne-am pus,

purtând păcatul mai departe

uităm de Crucea lui…

Mă visez cel mai bogat om din câţi există

cel mai frumos cel mai deştept

norocosul norocoşilor

cel cu soarele în piept

cel mai chipeş dintre bărbaţi

al celei mai frumoase femei

asta nu se pune scuzaţi

sunt tocmai al ei

mă visez în zbor peste creste

peste munţii noştri peste

codri legănaţi

şi cântaţi şi necîntaţi

şi îmi mai doresc o parte

mare din eternitate

ce mai îmi doresc prea multe

poate mari dar şi…

(reverberație)

 dă-mi o tristețe

 am s-o împart la doi

 apoi îți voi citi 

 din cartea fericirii

 dacă vrei să vezi 

 cum crește-n tine bucuria

 trebuie s-o privești 

 prin ochii mei

 două perechi 

 văd întotdeauna mai bine decât una

 unul înseamnă singularitate

 mono-tristețe

 când spun doi deja e altceva

 altfel…

aprind lumina

deasupra dimineţii

în loc de culori tremurul cuvintelor

l-am agăţat de gene

într-un colţ

inima împarte iluzii

îmbrăcată în cămaşa fără urme de lacrimi

e timpul unui necuvânt acum

înţelesul se bea egoist

îngenuncheat lângă asfinţit

din cupa unui surâs privindu-te

e de-ajuns

pentru o primăvară

unde tălpile escaladează seninul

gândurilor împietrite în rugăciune

le-am fost…

de îngrămădite

sunt gândurile

că atunci

când vreau

să le aşez pe hârtie,

îmi ies (parcă sunt)

muşuroaie toate

şi goale pe dinăutru.

Furnicile

nu ştiu unde sunt,

deşi

e iarnă.

Îmi aprind

o ţigară

şi trimit fumul

spre ele,

poate

vor ieşi

din ascunzişul…

Fără-de-legile iubirii s-au întâlnit într-un posac.

Al dracu negru încă drac!… dădea în ciuda mea, pocirii,

toate farmecele dăruirii, risipind râvnitul leac,

şi ce mai leac! Avea păr negru în care zbenguiau zefirii.

Nefericitul… alintat cu fapte ce păreau poveşti,

nici ochii pieptului, domneşti, nici dinţii albi nu i-a gustat,

iar pulpa rumenă, în pat, şi rana după care seci

nevrând acasă să mai pleci, nici vorbă că i-a…

ce înseamnă cuvintele

când sufletul le despică rădăcinile

simt lovituri în seva copacului

care mă locuiește

dacă iubirea e un răvaș poposit pe mare

ce mi-ai scrie să-mi alungi întunericul

atinge-mi buzele

să furi și ultima șoaptă de rezistență

vezi cum inima a luat forma lumânării

pâlpâie uneori

la căpătâiul visului 

și nu e nimic în pragul dimineții

ceața rupe din nori

un crâmpei de…

nu înțelegeam de ce ai ales  să mă urci pe zid

la marginea apei

poate pentru că învățasem dansul inimii mai mult decât mi-a fost dat

sau că l-am descalificat într-o coajă de dor

la sol

primăvara de sunete va trece prin dreptul meu

nu știu să înverzesc

dar

nu-i nimic acolo am învățat iubirea să fure

prefă-te că dormi i-am zis

pândește magnoliile trebuie să-și reverse mireasma

jumătate din ele vei fi…

în preajma voastră
faceți liniște

el pășește agale peste frunzele
prinse în capcane de ploi

drumul său neterminat
e pavat cu atâtea toamne
încât nu e nevoie să inventați sângele
pulsează în tăcerile sale
inima fiecărui copac
în care și-a ascuns iubirile

deseori întoarce capul spre fluviu
privește în gol
se leapădă încet de cuvinte
și caută în somnul apei
ochii unei morți adorate

Aproape straniu 



Mă uit, în zare, la egretele albe, 

la malul estuarului, 

nu se anunţă nicio schimbare. …

Ne risipim în fel de fel de lucruri,

Amanetăm iubirea pe vise de-mprumut,

Suntem licenţiaţi în jonglerii şi trucuri

Iar viaţa uneori e-o joacă la barbut.



În târg de-antichităţi stau cinstea şi onoarea,

Nu ştim nici să trăim, nu ştim nici a muri,

Încătuşaţi de vicii  vom cere abrogarea,

Respectului la viaţă, prin simple făcături.



Înăbuşim dureri şi patimi în alcool

Şi prin grădini de vise ne căutăm scăparea,

Pe viitorul ţării se…

herghelii de cai îi traversau visul sub ropotul lor

pereții se desprindeau exfoliindu-se 

de parcă erau bucăți de timp puse una peste alta

câteva forme de viață mișunau cu fericirea…