Norocul posacului sau invers

[venus radu]

Fără-de-legile iubirii s-au întâlnit într-un posac.
Al dracu negru încă drac!… dădea în ciuda mea, pocirii,
toate farmecele dăruirii, risipind râvnitul leac,
şi ce mai leac! Avea păr negru în care zbenguiau zefirii.

Nefericitul… alintat cu fapte ce păreau poveşti,
nici ochii pieptului, domneşti, nici dinţii albi nu i-a gustat,
iar pulpa rumenă, în pat, şi rana după care seci
nevrând acasă să mai pleci, nici vorbă că i-a sărutat.

Muream de ciudă cocostârc de o părere agăţat:
Să mă prefac a fi posac fără habar de ce-am în gând
şi nici în ochi, şi nici la vorbă măcar blând, un tolomac
să-i vin şi eu vreunui leac, posac şi gânditor, la rând?

[Chris]

Cu plăcerea lecturii,

[venus radu]

:-)

[Ionel Mony Constantin]

Mi se pare că soluţia Coza este cea realistă

[venus radu]

Prea mult spaţiu... cine se pricepe, ştie a citi; nici vorbă să fi fost inspirat din I. Barbu, implicit din acel poem; inspiraţia veni c-o întâmplare din real(simplist, totuşi), întocmai redată cu aceste versuri; tehnica, personală.

Mulţumiri!

[Sofia Sincă]

Autoironie, umor parodic și ușoară melancolie ca în Balade vesele şi triste, ale lui Topârceanu. Remarc rima interioară, care-i dă poeziei plusul de muzicalitate.

Însă grafica ar fi mai şic aşa cum a pus-o Ion da Coza.

Apreciere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Muream de ciudă

cocostârc

de o părere agăţat:
Să mă prefac

a fi posac

fără habar

de ce-am în gând
şi nici în ochi,

şi nici la vorbă

măcar blând,

un tolomac
să-i vin şi eu

vreunui leac,

posac

şi gânditor,

la rând?

Barbilian... joc secund.

da Coza